Categorii Însemnări, Zi de zi

O lectură ALTFEL

de Sînziana Popescu

Nu știu cum ați petrecut voi săptămâna „Școala Altfel”, dar sper că a fost una interesantă. Cel puțin la fel de interesantă ca lectura mea de ieri, când am fost invitată la Școala Nr. 79 din București, ca să le vorbesc celor mai mici dintre prichindei despre cărțile mele și să le mai citesc câte ceva.

Până acum nu mi s-a întâmplat să am parte de un asemenea val de energie la întâlnirile cu cititorii, din pricina asta și spun că lectura asta chiar a fost altfel, dar m-am ținut tare (sper!) și îmi place să cred că am răspuns cum se cuvine numeroaselor întrebări venite din partea „publicului țintă”, înaintea, în timpul și după manifestarea propriu-zisă.

Fetițele din primele bănci (Bianca și Alexandra, dacă nu mă înșală memoria) au fost încântate să afle că eu am scris „mai toate” cărțile aflate pe catedră, doar ele nu primeau în clasa lor pe fitecine. Cu unul dintre băieței (Ștefan) am avut o discuție pe tema cum scriem Sânziana, cu „ sau „┝, dar până la urmă cred că l-am lămurit că pe vremea în care m-am născut eu, în secolul trecut, numele copiilor se scriau altfel. Și, de multe ori, au rămas așa în acte și-n alte hârțoage. Cu alt Ștefan am povestit despre utilitatea cărților bilingve. Mi-a mărturisit că și el are o astfel de carte, jumătate în limba română, jumătate în engleză, și că într-adevăr îi folosește atunci când mai are dubii în privința felului în care se scriu anumite cuvinte. Și întrebările au continuat…

Au fost atât de multe încât, la un moment dat, mai aveam puțin și îi luam locul doamnei învățătoare, dar dânsa m-a salvat și i-a rugat pe cei mici să recite ultimele poezii învățate. Matei ne-a recitat puțin din „Zdreanță”, apoi colegii lui au trecut brusc la Eminescu și la Nichita. Pe scurt, a urmat un du-te vino până la tablă, în care toți se înghesuiau care mai de care să recite, să spună numele ultimei povești citite, ba chiar una dintre fetițe ar fi ieșit la înaintare și pentru niște exerciții de matematică, dar doamna a oprit-o la timp – „Nu, Izabela, nu facem aritmetică azi!”. Una peste alta, cine-și închipuie că e floare la ureche să fii profesor, chiar și unul de ocazie, și să le captezi atenția măcar pentru o oră, nu prea știe despre ce vorbește.

În final, le-am scris pe tablă, pe diverse hârtii, chiar și pe șervețele, de unde își pot procura cărțile și ne-am despărțit. Deh, a fost intens, dar instructiv deopotrivă, iar copiii isteți foc. Sper să ne revedem în curând. Poate chiar la următoarea lansare, mai încolo, la vară. 😉

Portretul autorului

este creatoarea seriei fantasy Andilandi, despre aventurile din Celălalt Târâm ale unor copii „încercați” de invidie, egoism sau lipsă de încredere în sine. Dar nu puțini dintre vizitatorii noștri o cunosc și drept autoare de teatru pentru prichindei sau de cărți bogat ilustrate, pentru copii mai mici. Sînziana Popescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala de Literatură pentru Copii și Tineret, membră DacinSARA și a Asociației Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți ”“ De basm.

Alte pagini semnate de Sînziana Popescu pe Tărâmul lui Andilandi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *