Categorii Loja povestașilor

Tabăra vrăjitoarelor în devenire

de Codrin Savu

Competiția magică finală

Era ultima săptămână din vară. Madeline se pregătea pentru marele concurs magic, format din trei runde dificile.

– Ești pregătită? întrebă Riley.

– Da. . . Îmi pare rău că nu ai fost nominalizată în competiție, spuse Madeline tristă.

– Nu-i nimic. . .

Madeline se uită la fată fără convingere. Își luară la revedere, iar Madeline se duse cu ceilalți copii pe ring. Îi părea rău că nu fuseseră nominalizați toți participanții din tabără, ci doar cei talentați și harnici. Nu i se părea corect ca doar unii să acceadă spre a fi o vrăjitoare sau un vrăjitor, dar acestea erau regulile taberei vrăjitoarelor în devenire.

Competiția se desfășura într-un loc plat, în mijlocul insulei. De aici puteai vedea și pădurea magică de salcie, dar și oceanul înspumat. Madeline privi cerul. Era liniștit și pastelat, ceea ce o liniștea și pe ea, dar, în același timp, simțea că acea zi va fi una cu totul specială. Toți viitorii vrăjitori și vrăjitoare erau adunați acolo, în fața ei. Toți își doreau victoria, dar fiecare în parte știa că nu va fi deloc ușor. Madeline era pregătită…

– Bună ziua, copii! Prima probă a acestui concurs este una pe echipe. Veți face o poțiune de invizibilitate în treizeci de minute, zise doamna Honeymoon, directoarea taberei, în timp ce scoase de nicăieri un pergament lung și gălbui, din care începu să citească cu voce tare: Leyla Mills și Joe Spelbody, Elizabeth Goth și Gwen Starlight [. . .] Madeline Wiliams și Iris Moonlight!

Copiii răspunseră pe rând „prezent”, iar profesoara adăugă:

– Celelalte două runde le veți afla la momentul potrivit.

Doamna Honeymoon își ridică bagheta, iar din ea ieși un fum mov închis, care se împrăștie peste tot. La acest semnal, copiii alergară spre cel mai apropiat cazan. Madeline și Iris înaintară spre unul albastru închis, foarte spațios. Iris începu să pună lavandă și ochi de cameleon în el, în timp ce Madeline se duse în pădure să aducă afine și două pene de bufniță.

Când era cât pe ce să iasă din pădure, își aminti că trebuia să aducă și mentă, așa că se întoarse rapid la câmpul de mentă și culese un pumn întreg din planta cu pricina. Însă, fix când se ridică, o vulpe albă apăru parcă de nicăieri. Madeline fugea cât o țineau picioarele, dar vulpea misterioasă era prea rapidă: era deja în dreapta ei, alergând în paralel. Fata deveni din ce în ce mai speriată, dar brusc, când ieși din pădure, vulpea se opri. Madeline se mai relaxă și continuă să alerge până ajunse la Iris. Aceasta o privi ciudat, însă Madeline îi întinse grăbită afinele, penele de bufniță și menta, apoi se puseră pe treabă.

– Ce s-a întâmplat acolo? întrebă Iris în timp ce amesteca ingredientele.

– Nimic . . . Am crezut că am văzut o vulpe albă care mă alerga. Ciudat, nu?

Iris se opri din amestecat și se uită speriată la Madeline. Nu mai apucă să-i spună și altceva, că hornul sună, iar lingurile zburară din mâinile copiilor, însă rămase cu aceeași expresie temătoare întipărită pe chip.

– Iris, ești bine?! zise Madeline, panicându-se.

Pocni din degete, iar Iris clipi de trei ori.

– Ce s-a întâmplat?

– Ai rămas blocată pentru câteva secunde bune! îi explică Madeline.

Apoi fetele tăcură, pentru că doamna Honeymoon era deja lângă cazanul lor.

– Continuăm cu poțiunea lui Madeline și a lui Iris!

Doamna Honeymoon gustă din poțiunea verde-movulie.

– Menta se simte un pic cam prea tare, dar sunt sigură că nu ar deranja pe nimeni! zise ea, parcă mai mult pentru sine, ridicând o plăcuță pe care scria „9”. Îi dau nota nouă! Primește nota 10 dacă și funcționează 100% și produce o invizibilitatea maximă!

Madeline se bucură foarte mult la auzul cuvintelor doamnei Honeymoon și văzu cum lui Iris îi dăduseră lacrimile de bucurie. Fetele se îmbrățișară strâns și se deciseră să primească o notă la fel de bună ca aceea pe care tocmai o primiseră și în runda următoare.

– A doua probă a concursului este cea cu animale magice! spuse doamna Honeymoon veselă. Veți primi un starlight, pe care va trebui să-l liniștiți, dar veți avea doar zece minute la dispoziție! mai zise, în timp ce, lângă ea, doi vrăjitori cărau două cuști mari în care se aflau acele animale numite starlight.

Copiii priviră uimiți animalul mov deschis cu creastă verde. Semăna destul de bine cu un dragon, doar că era mai mic și avea ochii mai mari și mai rotunzi. Madeline văzu că toți copiii se aliniau să primească un starlight, așa că se duse și ea la capătul rândului, gândind în sinea ei: „De-abia aștept să primesc și eu unul!”œ.

După ce coada se risipise, Madeline își primi, în sfârșit, starlightul.

– Proba este individuală? strigă un copil din depărtare.

Doamna profesară privi tăios spre el în semn că da, iar băiatul își plecă privirea, timid, deoarece toată lumea se întorsese spre el.

– Proba începe. . . ACUM! dădu doamna Honeymoon startul.

Madeline scoase cu silă râmele din geanta cu ingrediente pe care o avea mereu la îndemână. Aruncă râmele deasupra animalului, care aparent sări să le înhațe, dar în loc să facă asta, starlightul le împinse cu piciorul lui butucănos în fața fetei. Madeline țipă atât de tare, încât atrase atenția tuturor elevilor și animalelor lor. Apoi se așază jos de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat și se uită furioasă la starlight. Își miji ochii și mai aruncă o dată cu râmele, dar de data asta păcăli animalul mov: în loc să arunce un pumn de râme, aruncă două, dar pe rând!

– Te-am păcălit! chicoti ea.

Deși starlightul împinse iar primele râme spre Madeline, celelalte, din pumnul doi, intrară vrând-nevrând în gura micului dragon. Fata se feri dezgustată de râmele aruncate de animăluț, dar privi satisfăcută cum starlightul mestecă o parte dintre viermi cu dinții lui ascuțiți. Și cât starlightul mâncă, Madeline se apropie de el și îl mângâie. Starlightul se opri și făcu cea mai drăguță față pomenită de fată până atunci. Tânăra nu mai putu de dragul lui, așa că îl luă în brațe și îl îmbrățișă.

În acel moment, hornul sună, iar Madeline tresări, speriindu-l și pe starlight. Se ridică cu animalul în brațe și așteptă până când doamna profesoară Honeymoon trecu prin fața ei.

– Hmm. . . Ai făcut foarte bine, Madeline! spuse ea. Chiar mai bine decât mă așteptam de la tine, și o privi supărată pe Iris, care plângea amarnic.

Apoi, plecă mai departe la următorul concurent.

– Ce s-a întâmplat? întrebă Madeline, puțin derutată – deoarece Iris era una dintre cele mai bune eleve din tabără – dar și tristă, pentru că nu-i plăcea să-și vadă prietena atât de supărată.

Iris îi arătă piciorul starlightului ei, care avea o zgârietură adâncă la gleznă. Madeline se îngrozi.

– Nu-i nimic. Sunt sigură că n-ai făcut-o intenționat! spuse Madeline, încercând să o calmeze. O să fie bine!

– Ne-am decis ca în runda asta să eliminăm câțiva concurenți! zise doamna Honeymoon severă. Primul concurent va fi Joe Spellbody, care nu a reușit să îmblânzească mai deloc animalul, iar al doilea va fi Iris Moonlight – care, care, nici măcar nu pot să pronunț ce a făcut. Sunt dezamăgită, Iris!

Madeline o văzu pe Iris cum era gata să leșine, dar, spre surprinderea ei, Iris porni spre doamna Honeymoon și îi înapoie starlightul, apoi se îndreptă calmă spre ieșire. Îi făcu cu mâna lui Madeline în semn de la revedere. Madeline era prea șocată ca să-i răspundă, doar o urmări cu privirea. După ea, plecă și Joe Spellbody, doar că el plângea în hohote. Madeline simți ceva cald care îi curgea pe obraz. Erau lacrimile ei. Apoi o auzi pe profesoară cum spunea că puteau merge la corturile lor, să ia o pauză, așa că alergă cât de rapid putu.

– Ce s-a întâmplat?! întreabă speriată Riley, cea mai bună prietenă a ei, care o așteptase în cort. Ai ieșit din concurs?!

– NU! Dar Iris DA! zise ea, cu tristețe în glas.

– Nu-i nimic. Trebuie doar să fii TU atentă la concurs, nu te mai gândi la ea!

După câteva minute, cornul sună din nou, iar Madeline o îmbrățișă și alergă spre locul în care așteptau ceilalți concurenți. Era pregătită să câștige ultima probă și această competiție magică finală!

– În a treia probă, veți avea obstacole – și arătă spre „oamenii” de tinichea și carton – care vă vor încetini și vor apărea în calea voastră când vă veți aștepta mai puțin. Va trebui să îi doborâți cu vrăjile învățate în vara asta, dar nu vă veți putea folosi baghetele voastre, ci veți avea baghete noi, deoarece juriul vrea să vadă cum stăpâniți o nouă baghetă. Spor la treabă! încheie doamna Honeymoon veselă, dar și puțin răutăcioasă.

Ceva explodă în depărtare, iar vrăjitorii și vrăjitoarele în devenire înșfăcară în grabă câte o baghetă de pe masa lungă și neagră. Madaline luă o baghetă din lemn de cireș cu interiorul din păr de unicorn, sau cel puțin așa credea ea. Încă mai avea de învățat la acest capitol. Fugi spre linia de start de unde, la semnalul doamnei, toți copiii se împrăștiară. Madeline alergă o bucată scurtă de timp, când un manechin ce părea de carton îi apăru brusc în față, lovind-o în frunte.

– LEVITARUM! îl vrăji ea.

Manechinul zbură, lovind un alt „om” de tinichea ce tocmai apăruse în fața ei, iar acesta căzu punându-i piedică lui Madeline. Apoi alți doi „oameni” de carton și tinichea săriră în același timp pe biata fată.

– BOOMGARDIA! strigă ea, iar cele două obstacole săriră cât colo.

Madeline s-a ridicat brusc în picioare, în timp ce se ferea de Elizabeth Goth, altă concurentă care zbura pe lângă ea. Leyla Mills, Gwen Starlight și alți doi copii, participanți și ei, aruncau vrăji asupra unui „om” de tinichea gigantic.

– Ajută-ne și tu! strigă Leyla către Madeline.

Așa că Madeline își scoase bagheta și aruncă asupra „omului” de tinichea vraja TARDA, care ar fi trebuit să îl încetinească, dar fiind o baghetă nouă, în loc să îl încetinească pe el, a făcut acest lucru cu Madeline. Totul se mișca în acele clipe la viteza normală, doar ea se mișca cu încetinitorul! Nu-i venea să creadă, vraja a mers groaznic!

– Haide! zise Gwen. De ce nu merge așa cum ar trebuie, de ce „omul” de tinichea nu se mișcă greoi, doar Madeleine l-a vrăjit?!

– Cred că nu a mers vraja! a zis și Leyla. Cred că vraja a ricoșat spre Madeline!

Dintr-odată totul se opri și apoi, după câteva secunde, reveni la normal. Totul se mișca iar cu viteza normală! Leyla privi spre copii și toți au știut ce trebuie să facă.

– BOOMGARDIA! strigară ei în cor.

Astfel, din cele cinci baghete ieșiră cinci jeturi de energie, fiecare de altă culoare. Vrăjile au mers prost, după cum se așteptaseră, dar ăsta fusese și planul. Vraja gigantică se suci spre ei, îi aruncă în aer și îi făcu să aterizeze lângă ceilalți concurenți la linia de sosire, fix când doamna Honeymoon declara runda terminată. Madeline ateriză și ea lângă ceilalți și privi spre ei, așteptându-se să îi vadă pe toți acolo, dar o văzu numai pe Gwen, nu și pe Leyla, și pe niciunul dintre ceilalți doi copii care se luptaseră împreună cu ea.

Cei patru păreau extenuați și lipsiți de puteri, la fel ca ea.

– Gewn, ce s-a întâmplat cu ceilalți, întrebă Madeline?

– Nu s-au coordonat, unii au sărit mai devreme decât era cazul, așa că nu au ajuns la linia de sosire!

– Câștigătorii concursului sunt: Madeline Williams, Gwen Starlight, Storm Ernescher și Loise Arnerstoon! Felicitări, sunteți cu un pas mai aproape de a deveni vrăjitori profesioniști. Ne revedem vara viitoare cu toți participanții, doar că unii elevi din această vară vor repeta anumite cursuri, în timp ce cei patru câștigători vor trece la etapa următoare a taberei de vrăjitoare și vrăjitori. Acum, puteți merge la corturile voastre ca să vă împachetați lucrurile.

Madeline alergă la cortul ei mare și mov, dar nu-i veni să creadă ce-i fusese dat să vadă. Vulpea albă întâlnită în pădure stătea în vârful patului ei. Èšinea ceva în gură, dar, în prima clipă, Madeline nu desluși ce anume.

– Ce cauți aici? întrebă ea, apropiindu-se de animalul maiestuos.

Acum putea vedea vulpea mai bine. Era albă cu accente de mov pal, se putea distinge clar cât de pufoasă îi era blana, dar mirosul intens de mentă o năuci pe fată. Vulpea se uită furioasă la Madeline, care, fără să-și dea seama, aproape că-și îngropase fața în blana ei. Fata se ridică rapid sperând ca vulpea să nu sară pe ea. În schimb, aceasta lăsă să îi scape o cheie ruginită și un carnețel cu urme de colți pe coperta neagră. Madeline le luă cu grijă, dar când își ridică privirea ca să îi mulțumească, descoperi că vorbea singură: animalul dispăruse!

Se ridică derutată și căută peste tot pe lângă cort, dar nici urmă de vulpe. Riley se apropie de Madeline.

– Hornul e cât pe ce să sune, ți-ai făcut bagajele? Ce sunt lucrurile astea vechi și ciudate? întrebă Riley.

– Nimic important, poate îți voi povesti pe drumul de întoarcere, răspunse Madeline.

Își împachetă rapid bagajele și se îndreptă cu prietena ei spre locul unde se afla trenul magic care mergea pe sub apă. Doamna Honeymoon o strigă să-și ia locul în tren, dar ea se întoarse spre tabără și își lua la revedere:

– Ne vedem vara viitoare… murmură fata.

Madeline intră tristă, dar și fericită în trenul subacvatic care o ducea acasă.


Povestire scrisă de  Codrin Savu (10 ani) la ediția online a atelierului de scriere creativă cu Sînziana Popescu, martie-aprilie 2020, când #amstatacasă.

Portretul autorului

are zece ani și este un adevărat scriitor în devenire. „Competiția magică finală” este doar un capitol din romanul său aflat în lucru, pe care l-a scris în cadrul atelierului online de scriere creativă cu Sînziana Popescu, în martie-aprilie 2020.

Alte pagini semnate de Codrin Savu pe Tărâmul lui Andilandi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *