Tărâmul lui Andilandi

Demult, tare demult, tocmai în îndepărtata Chină trăia un împărat nespus de bogat. Palatul lui, construit în întregime numai din porţelanuri fine, era considerat cel mai frumos din lume.

Palatul era împrejmuit de grădini întinse, pline de flori rare care îi sporeau frumuseţea. Iar de jur-împrejurul acestor grădini, se întindea o pădure de pini ce adăpostea drumul până la mare.

În acea frumoasă pădure de pini locuia o micuţă privighetoare care cânta atât de frumos, încât, dacă ţi se întâmpla s-o auzi, nu mai puteai să îi uiţi vreodată cântul.

Pescarii care îşi aruncau plasele în mare, se opreau din munca lor când auzeau privighetoarea cântând. „Ce frumos cântă!” îşi dădeau ei cu părerea. Şi, ascultându-i muzica, de multe ori se întâmpla să uite de grijile zilnice.

În vremea aceea, foarte mulţi călători veneau din ţări [...]

Număr de participanţi. Se joacă în două persoane.

Cum se procedează. Pe o foaie de hârtie se desenează un pătrat care se împarte în alte nouă pătrăţele identice. Un copil va juca cu “X”, un altul cu “0″. Fiecare îşi va scrie semnul ales, pe rând, într-unul dintre pătrăţele. Cel care face prima grupare de trei X-uri (ori trei 0-ouri) consecutive, în linie dreaptă ori în diagonală, va fi desemnat câştigător

Număr de participanţi. La acest joc pot participa cât mai mulţi copii, de preferinţă un număr par, dar cel puţin şase.

Cum se procedează. Copiii se împart în două tabere. Micuţii din fiecare grup trebuie să se ţină de mâini foarte strâns. Primii vor striga: “Ţară, ţară vrem ostaşi!” Iar jucătorii din cel de-al doilea grup le vor răspunde: “Pe cine?”. Unul dintre copiii din primul grup va numi un copil din grupul combatant: “Îl vrem pe… ” Astfel, din al doilea grup va fi ales un copil menit să “spargă zidul” făcut de adversari, pentru a putea rămâne în grupa lui. Dacă nu va reuşi să găsească veriga slabă din tabăra adversă, va rămâne acolo, în echipa opusă.

În final, echipa [...]

Număr de participanţi. La acest joc de grup e bine să participe cât mai mulţi prichindei.

Cum se procedează. Unul dintre jucători va sta cu o mână la ochi şi cu cealaltă la spate, cu palma orientată spre exterior. Va încerca să spună “bzzz” cât mai mult timp, până când un alt copil îl va atinge peste mâna aflată la spate.

În final, cel lovit va trebui să ghicească cine “l-a fript”. Totul se repetă până când micuţul lovit va afla cine e “agresorul”. Şi atunci, rolurile se vor inversa: cel care a lovit va lua locul celui… fript.

Număr de participanţi. Minimum doi copii.

Cum se procedează. Jocul începe când unul din copii spune în gând alfabetul. Apoi, când un alt jucător spune “stop”, litera la care a ajuns cel care spunea alfabetul va fi cea cu care trebuie să înceapă primul cuvânt.

Unul dintre micuţi spune un cuvânt format din cel puţin trei litere şi care începe cu litera la care “s-a oprit” alfabetul. Următorul copil trebuie să formeze un alt cuvânt a cărui primele două litere să fie identice cu ultimele două litere ale primul cuvânt ales.

În momentul în care un jucător nu mai ştie ori nu mai poate construi vreun cuvânt
cu silaba primită, el primeşte un “F”. Astfel, fiecare jucător va avea dreptul la cinci [...]

Număr de participanţi. Pot participa 10-20 de copii.

Cum se procedează. Un copil trebuie să stea cu ochii închişi, în timp ce restul cântă aşa:

“Deschide urechea bine
Să vedem ghiceşti ori ba?
Cine te-a strigat pe tine?
Hai ghiceşte nu mai sta!”

Apoi, unul dintre copiii care a cântat îl strigă pe nume pe cel care stă cu ochii închişi. Acesta trebuie să ghicească cine l-a strigat. Dacă cel care a strigat este recunoscut, va trece în locul copilului legat la ochi.

Număr de participanţi. Se joacă cu cel puţin 3-4 copii.

Cum se procedează. Se alege o numărătoare gen “Andante”, “Un’, doi, trei, alege pe cine vrei” ori alta asemenea. Copiii se aşază în cerc, în timp ce unul dintre ei începe să numere. Participanţii vor fi eliminaţi pe rând de către cel care numără. Copilul care rămâne ultimul e cel care “va mijii”. Îşi alege un loc, stabilit de comun acord cu ceilalţi participanţi, îşi acoperă ochii şi începe să numere până la 100. Între timp, ceilalţi copiii se ascund.

După ce numărătoarea a încetat, cel care a mijit trebuie să-i găsească pe rând pe toţi copiii. Primul care a fost găsit va fi cel care va mijii în tura următoare.

Număr de participanţi. Cu cât sunt mai mulţi, cu atât mai bine.

Cum se procedează. Copiii se aşază în cerc. Apoi, în urma unei numărători de genul “An-dan-te” e desemnat copilul care va fi legat la ochi cu un fular ori cu o eşarfă, şi va fi învârtit pe loc. După ce se dezmeticeşte, micuţul va trebui să înainteze într-o direcţie, bâjbâind (şi fără să tragă cu ochiul!), până când va prinde un alt participant. Dacă ghiceşte pe cine a prins, copilul capturat va fi cel care-i va lua locul. Dacă nu, jocul continuă cu aceeaşi “babă-oarbă”.

Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie
Necăjite şi mânjite
Zece ouă înroşite.
Un ou alb abia ouat
Cu mirare le-antrebat:
“- Ce vă este frăţioare
Ce vă doare?
Nu vă ninge,
Nu vă plouă,
Staţi gătite-n haină nouă
Parcă, Dumnezeu mă ierte
N-aţi fi ouă…”
“- Suntem fierte!”
Zise-un ou rotund şi frez
Lângă pasca cu orez.
Şi schimbându-şi brusc alura,
Toate-au început cu gura:
“- Pan’ la urmă tot nu scap”
“- Ne găteşte de paradă”
“- Ne ciocneşte cap în cap
Şi ne zvârle coaja-n stradă”
“- Ce ruşine! Ce dezastru!
Preferam sa fiu omletă”
“- Eu, de m-ar fi dat la cloşcă,
Aş fi scos un pui albastru”
“- Şi eu unul violet”
“- Eu mai bine-ar fi să tac
Aşa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac!”

Noi suntem doi fraţi în casă
Şi nu ne certăm deloc;
Şi suntem tăcuţi la masă,
Şi cuminţi în orice loc.