Astăzi este vineri. Este ziua în care facem curat în grădină. Îmi place să stau afară și să mă joc, mai ales de când mi-a făcut tata un leagăn sub nucul cel mare. Dar să mătur grădina… hai, să fim serioși! Cui i-ar plăcea? Mai ales într-o zi de toamnă ca asta, când frunzele și-au propus să cadă din copac, toate în același timp.

Astăzi este miercuri. Este ziua în care tata mă ia de la grădiniță. Îl aștept cu nerăbdare. Mă prefac că sunt atent la plastilina modelată de Smaranda și la dinozaurii din mâinile lui Mihai. Mă prefac că petele de acuarelă de pe mâneca dreaptă sunt interesante. De fapt, eu pândesc momentul în care apare tata. El deschide ușa încet, ca să nu ne sperie, apoi, odată ce Doamna l-a zărit, pășește hotărât și spune un curajos „Bună ziua”.

Astăzi este marți. Este ziua în care copiii își aduc la grădiniță jucăria preferată. Doamna a fost cu ideea, sătulă, probabil, de dimineți cu copii mici și plângăcioși. Eu nu fac parte dintre ei. Mama a cam bodogănit la auzul unei asemenea idei. Dacă ar fi după ea, jucăriile ar trebui să stea țepene într-un loc și nu să fie plimbate de colo colo. Noroc că mama nu-i educatoare!

Scena 5

TRUMPISON

TRUMPISON: Nu există schimbări climatice! Asta e o mare prostie! Cum poate omul să încălzească planeta? Și cum adică să nu murdărim apele? Dar strămoșii noștri nu tot în apă se spălau? Apa trece și le duce pe toate, nu mai fiți așa de sensibili. Și ce e prostia asta cu reciclarea? Sunteți săraci? Nu vă permiteți nici măcar o pungă de plastic? Nu mai spun de economia la curent. Păi vouă vă place întunericul? De ce să nu lăsați luminile aprinse în toată casa? Nu vă e teamă de Bau-Bau, dar vă este teamă că o să dispară zăpada? Și dacă dispare ce? Vom avea mai multe insule. Și plaje. Și distracție. Chiar vă rog: faceți zăpada să dispară! Faceți planeta fierbinte din nou! (aparte) Ha, ha, ha, s-a zis cu tine, Moș Crăciun! S-a zis cu regatul tău de nea și cu uzina de jucării pentru copii! Vei vedea!

În căsuța de la marginea pădurii se așternuse liniștea. Focul ardea liniștit, și-n jurul lui se adunaseră bunicii, părinții și nepoții. Vacanța de Crăciun îi adusese pe toți în casa părintească de prin multe colțuri de țară și de lume. Căsuța răsuna toată ziua de râsetele copiilor care acum stăteau cuminți lângă foc și așteptau poveștile fermecate ale bunicilor, venite de departe, din copilăria lor, din copilăria bunicilor lor și poate de mai departe.

Pe vremea când am auzit întâia oară povestea Planetei Homa şi a minunaţilor omuleţi verzi ce o populează eram doar o copilă, iar istorioara Hominideilor, pățanie ce i-a făcut pe de-a-ntregul cunoscuţi comunităţii noastre, mi-a fost spusă atunci de către o foarte bună… prietenă de joacă.