Primăvara se strecura vitează printre ciotul de gheață rămas după vizita iernii. Soarele își flutura pleoapele aurii, încălzind pământul aspru. Ioana privea renașterea naturii din camera liniștită, gândindu-se că ar fi fost fericită să împartă frumusețea peisajului cu mama. Doar că ea muncește zi și noapte și este obosită, plictisită și iar obosită. De obicei, când ajunge acasă, fetița are deja temele rezolvate, ghiozdanul pregătit și somnul pe gene. Abia dacă mai reușesc să își rostească două cuvinte.

Pentru că n-am vrut să vă ținem în șah de la o săptămână la alta, deci să vă servim aceste „legume binecrescute” în porții mici, o singură dată pe săptămână, ne-am gândit să vă prezentăm prima bandă desenată a rubricii „Degustare de carte” sub forma unei cărțulii răsfoibile. Doar benzile desenate se citesc pe nerăsuflate. Nu-i așa? Lectură plăcută!

Astăzi este vineri. Este ziua în care facem curat în grădină. Îmi place să stau afară și să mă joc, mai ales de când mi-a făcut tata un leagăn sub nucul cel mare. Dar să mătur grădina… hai, să fim serioși! Cui i-ar plăcea? Mai ales într-o zi de toamnă ca asta, când frunzele și-au propus să cadă din copac, toate în același timp.

Astăzi este miercuri. Este ziua în care tata mă ia de la grădiniță. Îl aștept cu nerăbdare. Mă prefac că sunt atent la plastilina modelată de Smaranda și la dinozaurii din mâinile lui Mihai. Mă prefac că petele de acuarelă de pe mâneca dreaptă sunt interesante. De fapt, eu pândesc momentul în care apare tata. El deschide ușa încet, ca să nu ne sperie, apoi, odată ce Doamna l-a zărit, pășește hotărât și spune un curajos „Bună ziua”.

Astăzi este marți. Este ziua în care copiii își aduc la grădiniță jucăria preferată. Doamna a fost cu ideea, sătulă, probabil, de dimineți cu copii mici și plângăcioși. Eu nu fac parte dintre ei. Mama a cam bodogănit la auzul unei asemenea idei. Dacă ar fi după ea, jucăriile ar trebui să stea țepene într-un loc și nu să fie plimbate de colo colo. Noroc că mama nu-i educatoare!