• Tărâmul lui Andilandi

    Zapis de trecere către o altfel de copilărie

    Versuri nemuritoare


    Doi fraţi cuminţi

    Noi suntem doi fraţi în casă
    Şi nu ne certăm deloc;
    Şi suntem tăcuţi la masă,
    Şi cuminţi în orice loc.

    Citeşte mai departe »

    Ariciul

    Aseară, prin gradina amorţită,
    Din tufe de pelin cu frunze mici
    A apărut în taină un arici,
    O mică vietate ghemuită.

    Copiii l-au zărit de pe cerdac
    Cum se mişca domol pe sub gutui,
    Şi toţi au alergat în jurul lui.
    Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
    Cum îl prinsese vremea pe cărare,
    Ca o perniţă sferică în care
    O fată rea ca să se joace
    A-nfipt o sumedenie de ace.

    Citeşte mai departe »

    Somnoroase păsărele

    Somnoroase păsărele
    Pe la cuiburi se adună,
    Se ascund în rămurele
    Noapte bună!

    Doar izvoarele suspină,
    Pe când codrul negru tace;
    Dorm şi florile-n grădină
    Dormi în pace!

    Trece lebăda pe ape
    Între trestii să se culce
    Fie-ţi îngerii aproape,
    Somnul dulce!

    Peste-a nopţii feerie
    Se ridică mândra lună,
    Totu-i vis şi armonie
    Noapte bună!

    Citeşte mai departe »

    Vara

    Priveam fără de ţintă-n sus
    Într-o sălbatică splendoare
    Vedeam Ceahlăul la apus,
    Departe-n zări albastre dus,
    Un uriaş cu fruntea-n soare,
    De pază ţării noastre pus.
    Şi ca o taină călătoare,
    Un nor cu muntele vecin
    Plutea-ntr-acest imens senin
    Şi n-avea aripi să mai zboare!
    Şi tot văzduhul era plin
    De cântece ciripitoare.

    Citeşte mai departe »

    Paşa Hassan

    Pe vodă-l zăreşte călare trecând
    Prin şiruri, cu fulgeru-n mână.
    În lături s-azvârle mulţimea păgână.
    Căci vodă o-mparte, cărare făcând,
    Şi-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,
    Oştirea română.

    Cu tropote roibii de spaimă pe mal
    Rup frâiele-n zbucium şi saltă;
    Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltă
    Şi cade-n mocirlă, un val după val,
    Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
    Se-nchină prin baltă.

    Citeşte mai departe »

    Iarna pe uliţă

    A-nceput de ieri să cadă
    Câte-un fulg, acum a stat,
    Norii s-au mai răzbunat
    Spre apus, dar stau grămadă
    Peste sat.

    Nu e soare, dar e bine,
    Şi pe râu e numai fum.
    Vântu-i liniştit acum,
    Dar năvalnic vuiet vine
    De pe drum.

    Sunt copii. Cu multe sănii,
    De pe coastă vin ţipând
    Şi se-mping şi sar râzând;
    Prin zăpadă fac mătănii;
    Vrând-nevrând.

    Citeşte mai departe »

    El-Zorab

    La paşa vine un arab,
    Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
    – „Sunt, paşă, neam de beduin,
    Şi de la Bab-el-Manteb vin
    Să vând pe El-Zorab.

    Arabii toţi răsar din cort,
    Să-mi vadă roibul, când îl port
    Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
    Mi-e drag ca ochii mei din cap
    Şi nu l-aş da nici mort.

    Dar trei copii de foame-mi mor!
    Uscat e cerul gurii lor;
    Şi de amar îndelungat,
    Nevestei mele i-a secat
    Al laptelui izvor!

    Citeşte mai departe »

    Trei, Doamne, şi toţi trei!

    Avea şi dânsul trei feciori,
    Şi i-au plecat toţi trei deodată
    La tabără, sărmanul tată!
    Ce griji pe dânsul, ce fiori,
    Când se gândea că-i greu războiul,
    N-ai timp să simţi că mori.

    Citeşte mai departe »

    Lupta vieţii

    Copiii
    nu-nţeleg ce vor:
    A plânge-i cuminţia lor.

    Dar
    lucrul cel mai laş în lume
    E un bărbat tânguitor.

    Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
    În ochii unui luptător.

    O luptă-i viaţa; deci te luptă
    Cu dragoste de ea, cu dor.

    Citeşte mai departe »

    Mama

    În vaduri ape repezi curg
    Şi vuiet dau în cale,
    Iar plopi în umedul amurg
    Doinesc eterna jale.
    Pe malul apei se-mpletesc
    Cărări ce duc la moară –
    Acolo, mamă, te zăresc
    Pe tine-ntr-o căscioară.

    Citeşte mai departe »