Măgărușul Laur – fragmente

Carevasăzică, într-o minunată zi de duminică, s-a născut pe o frunză de laur, un măgăruș dolofan, cu ochii albaștri și coama de aur. Ei, mă rog, coama era gălbuie, dar Chița Măgărița, proaspăta mămică, văzându-și puiul pe coșcogea frunza de laur era mai-mai să orbească de fericire. Așa că a strigat din toate puterile celorlalte animale din staul care erau strânse ca să facă botezul proaspătului născut:

– I-haaa! Am un măgăruș de aur!

Citește în continuare "Cel mai frumos dar"

Departe, dincolo de capătul pământului se află împărăția pisicilor nemuritoare. Nimeni nu a îndrăznit să pună piciorul pe acele meleaguri, pentru că, după cum se știe, ele se întind între lumea noastră și lumea umbrelor.

Într-una din zile, tocmai în acea împărăție, se născu un pisoi negru tot, cu botul roșu și ochii mari și galbeni. Văzându-l așa de frumos, ursitoarea lui a vrut să-i ofere ceva deosebit și i-a dăruit graiul omenesc. Nicicând în împărăția pisicească nu s-a mai auzit de un asemenea dar, nici o pisică nu a fost înzestrată cu puterea de a înțelege și vorbi omenește. Ursitoarea era mândră de fapta ei, și nu mai putea de dragul pisoiului, în schimb, împărăteasa pisicilor s-a mâniat tare mult și a chemat-o pe ursitoare la ea.

Citește în continuare "Motanul Pisicescu"

 

Salutare! Eu sunt Fred și multe-am mai văzut în viață. Atât de multe încât, dacă cineva mă întreabă „Ce mai faci, Fred?”, eu nu prea știu ce să-i răspund.

De fapt, știu, dar am nevoie de puțin timp ca să mă concentrez. Mai întâi de toate, să mă lămuresc în ce zi suntem: dacă suntem într-o zi de „azi” sau dacă suntem într-o zi de „ieri”. La „mâine” nici nu vreau să mă gândesc, căci lucrurile sunt și-așa destul de complicate.

Citește în continuare "CUFÄ‚RUL CU JUCÄ‚RII"

Primăvara se strecura vitează printre ciotul de gheață rămas după vizita iernii. Soarele își flutura pleoapele aurii, încălzind pământul aspru. Ioana privea renașterea naturii din camera liniștită, gândindu-se că ar fi fost fericită să împartă frumusețea peisajului cu mama. Doar că ea muncește zi și noapte și este obosită, plictisită și iar obosită. De obicei, când ajunge acasă, fetița are deja temele rezolvate, ghiozdanul pregătit și somnul pe gene. Abia dacă mai reușesc să își rostească două cuvinte.

Citește în continuare "Ghemotoc de mamă"

Pentru că n-am vrut să vă ținem în șah de la o săptămână la alta, deci să vă servim aceste „legume binecrescute” în porții mici, o singură dată pe săptămână, ne-am gândit să vă prezentăm prima bandă desenată a rubricii „Degustare de carte” sub forma unei cărțulii răsfoibile. Doar benzile desenate se citesc pe nerăsuflate. Nu-i așa? Lectură plăcută!

Citește în continuare "Poveste din Orașul Legumelor Binecrescute"

„Duminică sunt ocupat” de Adriana Ștefan

Astăzi este duminică. Este ziua în care facem ceva diferit. Mama a venit cu ideea asta:

– Dacă tot suntem duminica împreună, haideți să facem ceva diferit!

Eu i-aș fi spus că faptul că suntem cu toții acasă, în același timp, este deja ceva diferit. Dar n-am zis nimic. Mai ales că am văzut-o tare încântată de idee. În plus, și tata părea curios să afle ce înseamnă diferit-ul.

Citește în continuare "Duminică sunt ocupat"

„Vineri sunt furios” de Adriana Ștefan

Astăzi este vineri. Este ziua în care facem curat în grădină. Îmi place să stau afară și să mă joc, mai ales de când mi-a făcut tata un leagăn sub nucul cel mare. Dar să mătur grădina… hai, să fim serioși! Cui i-ar plăcea? Mai ales într-o zi de toamnă ca asta, când frunzele și-au propus să cadă din copac, toate în același timp.

Citește în continuare "Vineri sunt furios"

Astăzi este miercuri. Este ziua în care tata mă ia de la grădiniță. Îl aștept cu nerăbdare. Mă prefac că sunt atent la plastilina modelată de Smaranda și la dinozaurii din mâinile lui Mihai. Mă prefac că petele de acuarelă de pe mâneca dreaptă sunt interesante. De fapt, eu pândesc momentul în care apare tata. El deschide ușa încet, ca să nu ne sperie, apoi, odată ce Doamna l-a zărit, pășește hotărât și spune un curajos „Bună ziua”.

Citește în continuare "Miercuri sunt bucuros"

Astăzi este marți. Este ziua în care copiii își aduc la grădiniță jucăria preferată. Doamna a fost cu ideea, sătulă, probabil, de dimineți cu copii mici și plângăcioși. Eu nu fac parte dintre ei. Mama a cam bodogănit la auzul unei asemenea idei. Dacă ar fi după ea, jucăriile ar trebui să stea țepene într-un loc și nu să fie plimbate de colo colo. Noroc că mama nu-i educatoare!

Citește în continuare "Marți sunt generos"