Degustare de carte

Scena 5

TRUMPISON

TRUMPISON: Nu există schimbări climatice! Asta e o mare prostie! Cum poate omul să încălzească planeta? Și cum adică să nu murdărim apele? Dar strămoșii noștri nu tot în apă se spălau? Apa trece și le duce pe toate, nu mai fiți așa de sensibili. Și ce e prostia asta cu reciclarea? Sunteți săraci? Nu vă permiteți nici măcar o pungă de plastic? Nu mai spun de economia la curent. Păi vouă vă place întunericul? De ce să nu lăsați luminile aprinse în toată casa? Nu vă e teamă de Bau-Bau, dar vă este teamă că o să dispară zăpada? Și dacă dispare ce? Vom avea mai multe insule. Și plaje. Și distracție. Chiar vă rog: faceți zăpada să dispară! Faceți planeta fierbinte din nou! (aparte) Ha, ha, ha, s-a zis cu tine, Moș Crăciun! S-a zis cu regatul tău de nea și cu uzina de jucării pentru copii! Vei vedea!

În căsuța de la marginea pădurii se așternuse liniștea. Focul ardea liniștit, și-n jurul lui se adunaseră bunicii, părinții și nepoții. Vacanța de Crăciun îi adusese pe toți în casa părintească de prin multe colțuri de țară și de lume. Căsuța răsuna toată ziua de râsetele copiilor care acum stăteau cuminți lângă foc și așteptau poveștile fermecate ale bunicilor, venite de departe, din copilăria lor, din copilăria bunicilor lor și poate de mai departe.

Pe vremea când am auzit întâia oară povestea Planetei Homa și a minunaților omuleți verzi ce o populează eram doar o copilă, iar istorioara Hominideilor, pățanie ce i-a făcut pe de-a-ntregul cunoscuți comunității noastre, mi-a fost spusă atunci de către o foarte bună… prietenă de joacă.

Ați mai pomenit voi, dragi copii, în această lume un spiriduș care să nu-l fi întâlnit pe Moș Crăciun? „Cum așa? Spiridușii pregătesc jucăriile în atelierul din Laponia, hrănesc renii și, din când în când, netezesc calea saniei”, veți spune. Aveți dreptate. Doar că Spiriduș Sprintenuș este diferit. Trăiește sub brazii împodobiți ai prichindeilor, îi ajută să ducă scrisorile pentru ținutul înghețat la poștă, îi învelește și le promite că va sta la pândă să îl surprindă pe bătrânul cu barba de nea. Dar dă greș în cea din urmă misiune. Îmbrăcat în pijama pufoasă, cu aromă de scorțișoară și mere coapte, adoarme mereu înainte de vreme. Și plutește în vis… până dimineață.

Decembrie își scutură filele din calendar intrându-și pe deplin în drepturi. Frumoasa iarnă a primit în dar mantia de steluțe argintii și bagheta magică pentru sărbătorile de iarnă.

Astăzi este sâmbătă. Este ziua pe care mi-o petrec cu bunica. De dimineață până seara. Mama și tata lucrează sâmbăta, așa că eu vin la bunica încă de vineri după-amiază. Cu microbuzul.

Dacă veți merge până la capătul curcubeului, veți întâlni o pădurice. Iar în pădurice, dacă veți fi curioși să cercetați, veți întâlni un copac. Înalt, cu trunchiul gros și cu o coroană bogată de frunze vesel colorate. Îl vedeți? Da, da, copacul acela! Acum apropiați-vă ușor de el și priviți-l cu atenție. Vedeți căsuțele acelea prinse de ramurile lui ca niște podoabe? Foarte frumoase, nu-i așa? În una din ele locuiește familia Gâtlung, o familie de girafe pitice.

Într-o după-amiază senină de vară, Isa și bunica Elsa se plimbau de-a lungul râului. Drumul era umbrit și liniștit. Se auzea vântul foșnind ușor printre ramurile plopilor. Bunica adusese cu ea un coș mare, de răchită.