Sărbătoarea creştină a celor 40 de Sfinţi Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste începerea anului agricol tradiţional şi a generat sărbătoarea tradiţională românească „Mucenicii” sau „Măcinicii”.

Povestea – Ziua de 9 martie este ziua în care Biserica Ortodoxa îi sărbătorește pe cei 40 de Mucenici, adică pe cei 40 de martiri creștini uciși în cetatea Sevastiei la începutul creștinismului. Aceștia erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman Licinius. Aflând despre credința lor, guvernatorul Armeniei, pe numele său Agricolae, i-a obligat să se închine idolilor. Ei au refuzat, așa că au fost aruncați în închisoare, unde au fost bătuți și schingiuiți timp de opt zile. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. În aceea noapte, se povestește că s-au petrecut mari minuni, apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și patruzeci de cununi strălucitoare s-au coborât deasupra capetelor mucenicilor. Văzând aceasta, guvernatorul a poruncit ca ei să fie scoși din lac și lăsați să moară pe câmp, după ce le-a zdrobit fluierele picioarelor, pentru ca să nu poată fugi.

Datini agricole străvechi

În această zi, în vremuri vechi, în toate comunitățile rurale exista obiceiul de a se scoate plugul la arat. Toate plugurile din sat se aliniau pe islaz, unde, în fața mulțimii adunate acolo, era chemat preotul care făcea o slujbă de sfințire a apei și de stropire a fiecărui plug în parte. După împlinirea acestui ritual, plugarii mergeau pe câmpul ce trebuia arat și trăgeau doar o brazdă simbolică, după care se ospătau pe brazdă și eliberau și hrăneau și animalele de la car. Din păcate acest „obicei al plugului” a dispărut azi, pentru că tractorul a luat locul carelor cu boi sau cai.

În această zi, se curăță gospodăria, dându-se foc gunoaielor strânse numai cu foc adus din casă, „pentru a aduce căldura din casă şi afară”. În credinţa populară, în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, zilele capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc zilelor moşilor, zile calde. De aceea, în această zi se respectă numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: se lovește pământul cu bâte sau maiuri, se rostesc descântece, „pentru ca să iasă căldura şi să intre gerul”, iar copiii sar peste foc.

Citește în continuare "9 martie: Mucenicii"

1 martie: Mărţişorul

Sărbătoare tradiţională românească a primăverii, a prospeţimii, a bucuriei, a victoriei binelui împotriva răului. Cu această ocazie femeile primesc mici cadouri, obiecte decorative (mărţişoare), legate cu un şnur alb-roşu, ca simboluri aducătoare de noroc şi bunăstare. Roşul este considerat culoarea primăverii, iar albul culoarea iernii. Se asociază de obicei florilor timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.   


Simbolul Dragobetelui, așa cum a fost votat de public
Simbolul Dragobetelui, așa cum a fost votat de public

Sărbătoarea de Dragobete (24 februarie) este echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day (14 februarie), mai cunoscută sub numele de Ziua îndrăgostiţilor. Personaj mitologic original, Dragobetele, se diferenţiază fundamental de blajinul Sfânt Valentin din tradiţia catolică. Dragobetele nostru e un bărbat tânăr şi frumos, un neastâmpărat, mereu pus pe şotii.

Citește în continuare "Sfântul Valentin vs Dragobete"

În câteva sate din judeţele Ialomiţa şi Teleorman se mai practică şi astăzi un ceremonial dedicat cinstirii viţei de vie. La 1-2 februarie are loc „Arezanul” sau „Gurbanul viilor”. În dimineaţa acestei zile bărbaţii satului, însoţiţi de preot, pornesc în sănii trase de cai, spre podgorii, strigând: „Hai să mergem la Gurbanu!” Ajunşi la vii, proprietarii asistă la slujba religinoasă de sfinţire a plantaţiilor.

Apoi, fiecare dezgroapă sticlele cu vin îngropate la butucul unei viţe de vie, le destupă, stropesc via, şi taie câteva corzi pe care le vor răsuci în jurul căciulilor şi taliei.

Citește în continuare "2 februarie: Arezanul"

În Transilvania şi Bucovina, de ziua Sf. Ioan Botezătorul au loc diverse ceremonii de sărbătorire a celor care poarta numele de Ioan ori de Simion. În Bucovina, la porţile tuturor sărbătoriţilor se pun în semn de omagiu brazi împodobiţi, iar aceştia organizează petreceri cu lăutari. În alte aşezări din inima ţării obiceiul are o structură mult mai complexă. Cei ce poartă numele de Ioan, Ion sau Simion sunt purtaţi prin sat, în care trase de boi şi împodobite cu nenumărate ţesături decorative: covoare, feţe de masă etc.

Alaiul este condus de călăreţi în ţinută de mare sărbătoare, iar caii acestora sunt bogat împodobiţi, cu ţesături şi podoabe de harnaşament. Procesiunea se îndreaptă către râu, unde Ionii sunt botezaţi/purificaţi. Apoi toata lumea revine în centrul satului, unde seara „se face joc mare”, la casele sărbătoriţilor.

Citește în continuare "7 ianuarie: Udatul Ionilor"

  Boboteaza este o sărbătoare importantă atât pentru creştinii ortodocşi, cât şi pentru cei catolici. La români, în ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun (se colindă, se fac prorociri despre noul an), iar în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe, că nu trebuie să apară certuri în casă şi că nu e bine să se dea nimic cu împrumut. Catolicii celebrează astăzi Epifania, care simbolizează anunțarea naşterii lui Hristos regilor magi,…Citește în continuare „6 ianuarie: Boboteaza”


În aproape toate satele româneşti din Transilvania, în ajunul Bobotezei (5 spre 6 ianuarie) grupuri mari de fetiţe şi de băieţei umblă din casă în casă pentru a vesti sosirea preotului „cu crucea”. Copiii strigă tare, de trei ori la rând „Chiraleisa! Chiraleisa! Chiraleisa!” şi le urează gazdelor belşug şi sănătate în noul an. Micuţii sunt răsplătiţi cu mere şi nuci.