Tărâmul lui Andilandi

Zapis de trecere către o altfel de copilărie

Basme şi poveşti


Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte

Lupta lui Făt-Frumos cu Scorpia

Lupta lui Făt-Frumos cu Scorpia. Ilustrație de Sînziana Popescu.

 

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele, de când se băteau urșii în cozi și se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se, de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești, de când scria musca pe perete, mai mincinos cine nu crede.

Citeşte mai departe »

Ileana Sânziana

A fost odată ca niciodată un împărat mare și puternic, care îi bătuse pe toți vecinii lui, astfel că își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații învinși îi erau datori să-i dea câte un fiu ca să-i slujească timp de zece ani.

La marginea împărăției lui mai trăia un alt împărat care, cât fusese tânăr, nu se lăsase doborât în luptă. Când cădea câte un pârjol asupra țării sale, el se făcea luntre și punte și-și scăpa țara de nevoie. Însă după ce ajunse la bătrânețe, se supuse și el împăratului celui mare și tare, fiindcă nu prea avu încotro. El nu știa cum să facă, cum să dreagă, ca să împlinească voia acelui […]

Citeşte mai departe »

Frumoasa și Bestia

S-a întâmplat odată ca un Negustor, odi­nioa­ră foarte înstărit, irosindu-și averile, să fie nevoit să se mute într-o mică fermă de la țară, împreună cu cei trei fii și cele trei fiice ale sale. Fetele mai mari fură foarte ne­mul­țu­mite de cele întâmplate, dar mezina, care se numea Fru­moasa, încercă să-și mângâie tatăl și să transforme umi­la lor locuință într-o casă primitoare.

Citeşte mai departe »

Prințesa Stea-Frumoasă

Demult de tot, trăiau odată trei Prințese nea­se­muit de frumoase, care se numeau Roșcovana, Bruna și Bălăioara. Acestea se retrăseseră într-un conac de țară, împreună cu mama lor, o Prințesă ce își pierduse întreaga avere.

Într-o bună zi, o bătrână sărmană veni în căsuța lor și le ceru ceva de pomană. Prințesa-Mamă, o bucătăreasă neîntrecută, o servi pe bătrână cu o mâncare gustoasă. După ce termină de mâncat, femeia, care era de fapt o Zână, îi spuse Prințesei-Mamă că bunătatea ei nu va rămâne nerăsplătită, apoi dispăru.

Chiar în acea clipă însă se întâmplă să ajungă la conac un Rege, însoțit de fratele lui și de Lordul Amiral. Cu toții fură uluiți de frumusețea copilelor, astfel că Regele o ceru de îndată […]

Citeşte mai departe »

Căprioara Albă

Trăiau odată un Rege şi o Regină care erau nespus de fericiţi împreună. Singura lor mâhnire era că nu aveau încă un moştenitor. Dar într-o bună zi, pe când Regina stătea lângă o fântână, un crab mare răsări din apă, chiar lângă dânsa, şi îi spuse:

— Mărită Regină, dorinţa îţi va fi îndeplinită!

Apoi crabul se preschimbă într-o bătrână care ieşi din fântână cu straiele uscate ca prin minune.

Citeşte mai departe »

Motanul încălţat

S-a întâmplat odată ca trei feciori de morar să primească moştenire după moartea tatălui lor o moară, un măgar şi un motan. Moara i-a rămas celui mai vârstnic dintre feciori, măgarul mijlociului, iar motanul mezinului.

„Ce folos de la un motan?” gândi, amărât, mezinul. Fraţii mei vor putea să-şi câştige pâinea cu uşurinţă, dar eu voi muri de foame.
„Nu fi trist, stăpâne!” îi zise într-o bună zi motanul, cu glas omenesc. „Fă-mi doar rost de o pereche de cizme, ca să pot umbla mai uşor prin păduri şi câmpuri. Şi-ţi promit că n-are să-ţi pară rău!”

Nu trecu mult şi motanul află că regele ieşise împreună cu fiica lui la plimbare cu trăsura.

Aşa că motanul alergă înainte caleştii şi le strigă ţăranilor […]

Citeşte mai departe »

Privighetoarea

Demult, tare demult, tocmai în îndepărtata Chină, trăia un împărat nespus de bogat. Palatul lui, construit în întregime numai din porţelanuri fine, era considerat cel mai frumos din lume.

Palatul era împrejmuit de grădini întinse, pline de flori rare care îi sporeau frumuseţea, iar de jur-împrejurul acestor grădini se întindea o pădure de pini ce adăpostea drumul până la mare.

În acea frumoasă pădure de pini locuia o micuţă privighetoare care cânta atât de frumos, încât, dacă ţi se întâmpla s-o auzi, nu mai puteai să îi uiţi vreodată cântul.

Pescarii care îşi aruncau plasele în mare, se opreau din munca lor când auzeau privighetoarea cântând. „Ce frumos cântă!” îşi dădeau ei cu părerea. Şi, ascultându-i muzica, de multe ori se întâmpla să uite de grijile zilnice.

În vremea aceea, foarte mulţi călători veneau din ţări […]

Citeşte mai departe »

Croitoraşul cel viteaz

Într-o dimineaţă de vară, un croitoraş şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de lângă fereastră. Cosea de zor, iar mâinile lui parcă alergau singure pe ţesătură. Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe stradă o ţărancă, strigând cât o ţinea gura:

– Magiun! Magiun bun de vânzare! Magiun! Hai la magiun! Cuvintele femeii îi plăcură croitoraşului şi, scoţându-şi căpăţâna pe fereastră, îi zise:

– Ia vino sus la mine, mătuşică dragă! Presimt c-o să-ţi desfaci repede toată marfa…

Citeşte mai departe »

Muzicanţii din Bremen

A fost odată un om tare sărman, care avea un măgar ce de ani de zile îi tot căra la moară saci plini cu grăunţe. Dar, de la o vreme, bietului animal i se împuţinaseră puterile şi nu mai era bun de nicio ispravă. De aceea, stăpânul lui se hotărî să nu mai strice bunătate de nutreţ pe dânsul…

Măgarul pricepu de îndată că nu îl aşteaptă vremuri prea bune şi, fără să mai stea mult pe gânduri, îşi luă copitele la spinare şi plecă spre oraşul Bremen. Nu ştiu ce îi venise lui în gând că acolo s-ar putea face muzicantul oraşului. După ce merse el o bucată de vreme, iată că dădu peste un ogar care zăcea întins la […]

Citeşte mai departe »

Bunica

O văz, ca prin vis. O văz limpede, aşa cum era. Înaltă, uscăţivă, cu părul alb şi creţ, cu ochii căprui, cu gura strânsă şi cu buza de sus crestată în dinţi de pieptene, de la nas în jos. Cum deschidea poarta, îi săream înainte. Ea băga binişor mâna în sân şi-mi zicea:

Bunica lui Delavrancea ar fi putut arăta aşa

– Ghici…

Citeşte mai departe »