Lupta lui Făt-Frumos cu Scorpia
Lupta lui Făt-Frumos cu Scorpia
Lupta lui Făt-Frumos cu Scorpia. Ilustrație de Sînziana Popescu.

 

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele, de când se băteau urșii în cozi și se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se, de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești, de când scria musca pe perete, mai mincinos cine nu crede.

Citește în continuare "Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte"

Ileana Sânziana

de Petre Ispirescu

A fost odată ca niciodată un împărat mare și puternic, care îi bătuse pe toți vecinii lui, astfel că își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații învinși îi erau datori să-i dea câte un fiu ca să-i slujească timp de zece ani. La marginea împărăției lui mai trăia un alt împărat care, cât fusese tânăr, nu se lăsase doborât în luptă. Când cădea câte un pârjol asupra țării sale, el se făcea luntre și punte și-și scăpa țara…Citește în continuare „Ileana Sânziana”


Frumoasa și Bestia

de Jeanne-Marie LePrince de Beaumont

S-a întâmplat odată ca un Negustor, odi­nioa­ră foarte înstărit, irosindu-și averile, să fie nevoit să se mute într-o mică fermă de la țară, împreună cu cei trei fii și cele trei fiice ale sale. Fetele mai mari fură foarte ne­mul­țu­mite de cele întâmplate, dar mezina, care se numea Fru­moasa, încercă să-și mângâie tatăl și să transforme umi­la lor locuință într-o casă primitoare.

Citește în continuare "Frumoasa și Bestia"

Prințesa Stea-Frumoasă

de Marie-Catherine Le Jumel de Barneville, baroneasă d’Aulnoy

Demult de tot, trăiau odată trei Prințese nea­se­muit de frumoase, care se numeau Roșcovana, Bruna și Bălăioara. Acestea se retrăseseră într-un conac de țară, împreună cu mama lor, o Prințesă ce își pierduse întreaga avere. Într-o bună zi, o bătrână sărmană veni în căsuța lor și le ceru ceva de pomană. Prințesa-Mamă, o bucătăreasă neîntrecută, o servi pe bătrână cu o mâncare gustoasă. După ce termină de mâncat, femeia, care era de fapt o Zână, îi spuse Prințesei-Mamă că bunătatea ei nu va rămâne nerăsplătită,…Citește în continuare „Prințesa Stea-Frumoasă”


Căprioara Albă

de Marie-Catherine Le Jumel de Barneville, baroneasă d’Aulnoy

Trăiau odată un Rege şi o Regină care erau nespus de fericiţi împreună. Singura lor mâhnire era că nu aveau încă un moştenitor. Dar într-o bună zi, pe când Regina stătea lângă o fântână, un crab mare răsări din apă, chiar lângă dânsa, şi îi spuse:

— Mărită Regină, dorinţa îţi va fi îndeplinită!

Apoi crabul se preschimbă într-o bătrână care ieşi din fântână cu straiele uscate ca prin minune.

Citește în continuare "Căprioara Albă"

Motanul încălţat

de Charles Perrault

S-a întâmplat odată ca trei feciori de morar să primească moştenire după moartea tatălui lor o moară, un măgar şi un motan. Moara i-a rămas celui mai vârstnic dintre feciori, măgarul mijlociului, iar motanul mezinului. „Ce folos de la un motan?” gândi, amărât, mezinul. Fraţii mei vor putea să-şi câştige pâinea cu uşurinţă, dar eu voi muri de foame. „Nu fi trist, stăpâne!” îi zise într-o bună zi motanul, cu glas omenesc. „Fă-mi doar rost de o pereche de cizme, ca să pot umbla mai…Citește în continuare „Motanul încălţat”


Privighetoarea

de Hans Christian Andersen

Demult, tare demult, tocmai în îndepărtata Chină, trăia un împărat nespus de bogat. Palatul lui, construit în întregime numai din porţelanuri fine, era considerat cel mai frumos din lume. Palatul era împrejmuit de grădini întinse, pline de flori rare care îi sporeau frumuseţea, iar de jur-împrejurul acestor grădini se întindea o pădure de pini ce adăpostea drumul până la mare. În acea frumoasă pădure de pini locuia o micuţă privighetoare care cânta atât de frumos, încât, dacă ţi se întâmpla s-o auzi, nu mai puteai să îi uiţi vreodată cântul. Pescarii care îşi aruncau…Citește în continuare „Privighetoarea”


Croitoraşul cel viteaz

de Jacob şi Wilhelm Grimm

Într-o dimineaţă de vară, un croitoraș şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de lângă fereastră. Cosea de zor, iar mâinile lui parcă alergau singure pe ţesătură. Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe stradă o ţărancă, strigând cât o ţinea gura:

– Magiun! Magiun bun de vânzare! Magiun! Hai la magiun!

Cuvintele femeii îi plăcură croitorașului şi, scoţându-şi căpăţâna pe fereastră, îi zise:

– Ia vino sus la mine, mătuşică dragă! Presimt c-o să-ţi desfaci repede toată marfa…

Citește în continuare "Croitoraşul cel viteaz"

Muzicanţii din Bremen

de Jacob şi Wilhelm Grimm

A fost odată un om tare sărman, care avea un măgar ce de ani de zile îi tot căra la moară saci plini cu grăunţe. Dar, de la o vreme, bietului animal i se împuţinaseră puterile şi nu mai era bun de nicio ispravă. De aceea, stăpânul lui se hotărî să nu mai strice bunătate de nutreţ pe dânsul…

Măgarul pricepu de îndată că nu îl aşteaptă vremuri prea bune şi, fără să mai stea mult pe gânduri, îşi luă copitele la spinare şi plecă spre oraşul Bremen. Nu ştiu ce îi venise lui în gând că acolo s-ar putea face muzicantul oraşului. După ce merse el o bucată de vreme, iată că dădu peste un ogar care zăcea întins la marginea drumului, răsuflând din greu.

– Ce gâfâi aşa? îl întrebă măgarul.

Citește în continuare "Muzicanţii din Bremen"

Bunica

de Barbu Ştefănescu Delavrancea

O văz, ca prin vis. O văz limpede, aşa cum era. Înaltă, uscăţivă, cu părul alb şi creţ, cu ochii căprui, cu gura strânsă şi cu buza de sus crestată în dinţi de pieptene, de la nas în jos. Cum deschidea poarta, îi săream înainte. Ea băga binişor mâna în sân şi-mi zicea:

Ilustraţie de David Acquistapace
Bunica lui Delavrancea ar fi putut arăta aşa

– Ghici…

Citește în continuare "Bunica"