Autorul și cartea lui
Mircea Pricăjan Foto: Carmina Vakulovski | Librăria Humanitas Brașov

„Calitatea luminii” de Mircea Pricăjan, apărută în colecția EGO a Editurii Polirom, este o carte care m-a surprins în mod plăcut prin inocența scriiturii și, mai ales, prin echilibrul ei. Autorul reușește să pășească pe sârma vieții cu eleganța unui acrobat desăvârșit și să-și păstreze calmul asemenea unui chirurg atunci când taie-n felii, și expune în văzul tuturor, cele mai solicitante momente ale vieții lui de până acum.

Citește în continuare "„Calitatea luminii”- o carte ușor de îndrăgit"

O pledoarie pentru frumos marca Laura Frunză

„Brâie de inspirație folclorică”, cărticica Laurei Frunză, primită de curând în dar de la autoare, cu o dedicație care chiar m-a impresionat, este o carte pe care v-o recomand cu drag nu pentru că e cartea unei prietene, talentată traducătoare de cărți pentru copii și bloggeriță, ci pentru că este o carte pe care chiar consider că merită să o aveți în bibliotecă.

Citește în continuare "O pledoarie pentru frumos"

Super! Sunt un gândac!

Super! Sunt un gândac!De cărticica lui Ciprian Măceșaru am dat săptămâna trecută din pură întâmplare. Din păcate, îi ratasem lansarea, care avusese loc prin toamna trecută, dacă nu mă înșel, iar Matei al meu nu mai e de multișor în „target”. Deci probabilitatea să îmi amintesc de ea, s-o caut, s-o găsesc și s-o cumpăr se micșora pe zi ce trecea. Până la urmă însă se pare că m-a găsit ea pe mine.

Citește în continuare "„Super! Sunt un gândac”
sau cum se scrie, de fapt, o carte pentru puști"

Sofia Z-4515
Sofia Z-4515
Vara trecută pe vremea asta citeam de zor la o carte pentru copii pe o temă ceva mai neobișnuită: cea a romilor deportați. Era vorba de „Sofia Z-4515”, de Sofia Taikon, cu ilustrații de Amanda Eriksson, o carte de bandă desenată, bilingvă, scrisă în limbile română și romani, căldărași, dar în care se găseau și pasaje serioase, documentate, semnate de istoricul Adrian Cioroianu, de Gunilla Lundgren și de Bjønnulv Evenrud.

Citește în continuare "Sofia Z -4515,
o poveste sensibilă despre vremuri triste"

Seria Andilandi
Seria Andilandi. Deocamdată.

Zilele trecute, am avut marea bucurie să descopăr o nouă recenzie la cărțile seriei Andilandi. După cum bine știți, din acestă serie fantasy, inspirată din mitologia românească, fac parte până în prezent trei romane (Călătoria lui Vlad în Celălalt Tărâm, Aventura gemenilor dincolo de Poiana Vie, Drumul Anei prin Valea Plângerii) și un volum de povestiri (Istorioare cu cosițe), iar cel de-al patrulea roman (Zborul lui Petru peste Tărâmul Balaurilor) e în curs de apariție.

Citește în continuare "Seria Andilandi, o recenzie de suflet"

Coperta cărţii
La intrarea în librăria unde se lansa cartea am fost întrebată dacă mă simt mică sau mare. Am răspuns mică din reflex. Şi am primit o... floare.
La intrarea în librăria unde se lansa cartea am fost întrebată dacă mă simt mică sau mare. Am răspuns mică din reflex. Şi am primit o… floare.

De mult îmi propusesem să resuscitez rubrica de cronici şi recomandări a site-ului, aşa că nu pot decât să mă bucur că mi s-a oferit acum ocazia să o fac în stil mare, mulţumită ultimei apariţii semnate de Laura Grünberg. „Să creştem mici” e o poveste şui, atipică, nonconformistă, scrisă cu foarte mult haz, care mi-a căzut cu tronc, recunosc, dar care nu e tocmai uşor de prezentat.

Citește în continuare "Să creştem mici"

Imagine din spectacolul "Domnul de Ciocolată" montat în 2013 la Baia-Mare
Imagine din spectacolul "Domnul de Ciocolată" montat în 2013 la Baia-Mare
Ana în Împărăţia Dulciurilor
Acum vreo lună, o lună şi ceva, vă anunţam că textul meu „Domnul de Ciocolată” a ajuns şi pe scena Teatrului din Baia Mare, în regia Oanei Leahu. Tot atunci vă promiteam să revin cu nişte fotografii din spectacol şi, poate, chiar cu un scurt fragment înregistrat. Încă n-am ajuns în posesia lor, dar am descărcat fraudulos câteva poze de pe site-ul teatrului, ca să vi le pot arăta şi vouă. 🙂

Citește în continuare "„Domnul de Ciocolată”, piratat cu neruşinare"

Scenă din spectacolul "Când jucăriile spun pa"
Scenă din spectacolul "Când jucăriile spun pa"
Păpuşa Făţarnică negociind cu banda Motociclistului, cu un Hopa-Mitică dezumflat, prins la mijloc
După cinci ani de reprezentaţii, spectacolul „Când jucăriile spun pa” de Sînziana Popescu, mai face parte încă din repertoriul Teatrului „Ion Creangă” din Bucureşti. Distins în 2007 cu premiul I în cadrul Concursului de dramaturgie inclus în Festivalul Internaţional “100, 1.000, 1.000.000 de poveşti”, textul a fost montat în 2008 la acelaşi prestigios teatru, în viziunea regizorului Attila Vizauer şi pe muzica lui George Marcu.

Citește în continuare "„Când jucăriile spun pa” – un spectacol de cursă lungă"