Zapis de trecere către o altfel de copilărie
Zi de zi se întâmplă tot felul de lucruri frumoase, dar oamenii sunt prea grăbiți pentru a le mai băga în seamă. Trec mai departe, purtați de rutină. Atunci, descurajate, lucrurile frumoase nu se mai întâmplă a doua oară.
Lucrurile frumoase sunt ca niște flori. Și tot așa cum florile au nevoie pentru a crește mari de apă, de lumină și de îngrijire, lucrurile frumoase au nevoie de atenția și de aprecierea noastră.
În mod convențional, ar fi trebuit să numesc această categorie simplu: știri. Dar cine vrea să fie convențional? Eu vreau să acord atenția și aprecierea mea doar acelor lucruri care merită să crească și să se repete. Pentru că sunt frumoase și pentru că ne fac bine.
Așadar, aici, în blogul meu cel de zi cu zi, veți găsi anunțuri despre lansări de carte, despre spectacole de teatru și de film, despre noi locuri de joacă, însemnări despre evenimentele la care am participat ori cronici și recomandări de cărți pentru copii. Altfel spus, veți găsi câteva cuvinte despre cele mai frumoase clipe pe care le-am trăit ori despre cele pe care am aflat că le-ar fi trăit alții.
Astăzi este duminică. Este ziua în care facem ceva diferit. Mama a venit cu ideea asta:
– Dacă tot suntem duminica împreună, haideți să facem ceva diferit!
Eu i-aș fi spus că faptul că suntem cu toții acasă, în același timp, este deja ceva diferit. Dar n-am zis nimic. Mai ales că am văzut-o tare încântată de idee. În plus, și tata părea curios să afle ce înseamnă diferit-ul.
Citește în continuare "Duminică sunt ocupat"
Astăzi este vineri. Este ziua în care facem curat în grădină. Îmi place să stau afară și să mă joc, mai ales de când mi-a făcut tata un leagăn sub nucul cel mare. Dar să mătur grădina… hai, să fim serioși! Cui i-ar plăcea? Mai ales într-o zi de toamnă ca asta, când frunzele și-au propus să cadă din copac, toate în același timp.
Citește în continuare "Vineri sunt furios"
Astăzi este miercuri. Este ziua în care tata mă ia de la grădiniță. Îl aștept cu nerăbdare. Mă prefac că sunt atent la plastilina modelată de Smaranda și la dinozaurii din mâinile lui Mihai. Mă prefac că petele de acuarelă de pe mâneca dreaptă sunt interesante. De fapt, eu pândesc momentul în care apare tata. El deschide ușa încet, ca să nu ne sperie, apoi, odată ce Doamna l-a zărit, pășește hotărât și spune un curajos „Bună ziua”.
Citește în continuare "Miercuri sunt bucuros"
Astăzi este marți. Este ziua în care copiii își aduc la grădiniță jucăria preferată. Doamna a fost cu ideea, sătulă, probabil, de dimineți cu copii mici și plângăcioși. Eu nu fac parte dintre ei. Mama a cam bodogănit la auzul unei asemenea idei. Dacă ar fi după ea, jucăriile ar trebui să stea țepene într-un loc și nu să fie plimbate de colo colo. Noroc că mama nu-i educatoare!
Citește în continuare "Marți sunt generos"
Se pare că ăsta a fost evenimentul anului pentru mine, așa că îmi voi lua la revedere de la 2018 invitându-vă să ascultați și episoadele 3 și 4 ale mini-seriei „Andilandi”, în care Vlad ajunge la Zmei și la Uriași (tot de la 9.00, tot la Radio România Cultural), urându-vă petrecere frumoasă la cumpăna dintre ani și un 2019 mai bun, mai liniștit, mai prosper, plin de bucurii și de sănătate. 😉 La mulți ani, dragi prieteni!
Citește în continuare "Andilandi la Radio"
Scena 5
TRUMPISON
TRUMPISON: Nu există schimbări climatice! Asta e o mare prostie! Cum poate omul să încălzească planeta? Și cum adică să nu murdărim apele? Dar strămoșii noștri nu tot în apă se spălau? Apa trece și le duce pe toate, nu mai fiți așa de sensibili. Și ce e prostia asta cu reciclarea? Sunteți săraci? Nu vă permiteți nici măcar o pungă de plastic? Nu mai spun de economia la curent. Păi vouă vă place întunericul? De ce să nu lăsați luminile aprinse în toată casa? Nu vă e teamă de Bau-Bau, dar vă este teamă că o să dispară zăpada? Și dacă dispare ce? Vom avea mai multe insule. Și plaje. Și distracție. Chiar vă rog: faceți zăpada să dispară! Faceți planeta fierbinte din nou! (aparte) Ha, ha, ha, s-a zis cu tine, Moș Crăciun! S-a zis cu regatul tău de nea și cu uzina de jucării pentru copii! Vei vedea!
Citește în continuare "Trumpison, hoțul zăpezii, și Liga Secretă a Copiilor"
În căsuța de la marginea pădurii se așternuse liniștea. Focul ardea liniștit, și-n jurul lui se adunaseră bunicii, părinții și nepoții. Vacanța de Crăciun îi adusese pe toți în casa părintească de prin multe colțuri de țară și de lume. Căsuța răsuna toată ziua de râsetele copiilor care acum stăteau cuminți lângă foc și așteptau poveștile fermecate ale bunicilor, venite de departe, din copilăria lor, din copilăria bunicilor lor și poate de mai departe.
Citește în continuare "Povestea lui Moș Crăciun"
Paul îi povestea și el Vulpii întâmplări din viața lui. Adesea îi cerea și sfatul.
– Bunicul meu a fost o vulpe foarte înțeleaptă, îi răspundea Vulpea. Obișnuia să-mi spună că totul depinde de unghiul din care privești. Lucrurile se văd altfel dacă le privești de sus, de jos, de la stânga sau de la dreapta. Așa că întreabă-mă din nou după ce te-ai uitat la problemă din toate unghiurile.
Citește în continuare "Fericirea este o vulpe"
Pe vremea când am auzit întâia oară povestea Planetei Homa şi a minunaţilor omuleţi verzi ce o populează eram doar o copilă, iar istorioara Hominideilor, pățanie ce i-a făcut pe de-a-ntregul cunoscuţi comunităţii noastre, mi-a fost spusă atunci de către o foarte bună… prietenă de joacă.
Citește în continuare "Hominideii"
N-aveau, de un’ să aibă?, jucării
Și-atunci când voiau să se joace
Ce făceau? Săreau în băltoace
