Tărâmul lui Andilandi

Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o întâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.

Leul s-a-mbrăcat odată
Într-o piele de măgar,
Să colinde ţara toată
Din hotar până-n hotar,

Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători)
Cu noroadele-i blajine de supuşi rumegători.

Rumegând
cocenii de pe lângă jug,
S-a-ntrebat odată boul de la plug:

- Doamne, pe când alţii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur să muncesc din greu?…

La-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a răspuns din slavă:

- Pentru
că eşti bou…

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coţofană
Când în sus, şi când în jos.
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
- Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aşa de prost
Să ia-n spate pe oricine…
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe şi pe mine!

Hai nani, nani,
Lumina mamii…

Să-ţi cânt şi-n seara asta, lumina mea, să-ţi cânt…
Dar uite-ncep un cântec şi altu-mi vine-n gând, -
Şi-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte
Şi plânge-aşa cum plânge cumplitul ăst de vânt…

Hai nani, nani…

Spunea Mihnea către câine:
- “Tare sunt voios, măi Pik!
Uite-ţi dau un os şi pâine,
C-am să merg cu tata mâine
Şi cu tine merg, măi Pik,
Nu-mi mai trebuie nimic;

Dormi, fetiţă somnoroasă
Să-mi creşti mare şi frumoasă
Să-i fii dragă orişicui,
Nani, pui!

Dormi cu mama, băieţel
Să-mi creşti ‘nalt şi subţirel
Şi frumos cum altul nu-i,
Nani, pui!

Eu am numai trei picioare,
Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Şi mă cheamă “cuţu şchiop”.

De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare
De ce mă strângi aşa de rău?

Copil ca tine sunt şi eu,
Şi-mi place să mă joc şi mie,
Şi mila trebuie să-ţi fie
De spaima şi de plânsul meu!