Tărâmul lui Andilandi

Pasca e un dulce festiv pe care l-am iubit, dar care nu se prea făcea în Transilvania. Poate mă înşel, dar prima pască minune pe care am mâncat-o a fost în Moldova, la Bicaz, când mi-am făcut vacanţa la una dintre fostele mele colege de facultate…
Cum pe vremea aceea mâncam repede, fără să pun prea multe întrebări sau să cer reţete, mai jos v-am dat altă varianta. Pe asta însă a testat-o bunica, şi funcţionează! Să aveţi spor şi, mai ales, poftă!

Nevoia de dulce pe timpul postului creşte. E un lucru verificat şi unanim acceptat. Aşa că bucuraţi-vă de dulce măcar acum! Nu ezitaţi să vă îndulciţi fiecare zi măcar în această perioadă în care organismul vostru e şi aşa spoliat de multe dintre cele necesare. Celor care-şi fac griji pentru caloriile în plus, le-am pregătit un dulce de post, nu foarte… dulce: mere coapte, cu zahăr şi scorţişoară.

Indiferent dacă sunt umplute cu gem de afine, de cireşe amare sau cu miere şi nucă măcinată, clătitele de post nu sunt cu nimic mai prejos decât suratele lor de dulce. Dacă mai aveţi îndoieli – voi ori micuţi voştri “devoratori de dulciuri” – puteţi să vă convingeţi şi singuri că am dreptate preparându-le.

Nu ştiu ce amintiri vă trezesc vouă “Mucenicii”, dar mie îmi lasă gura apă chiar şi acum, că m-am apucat doar să scriu despre ei… Dacă aveţi chef de dulce la sfârşitul primei săptămâni de post, faceţi o încercare cu prăjiturelele astea. N-o să vă ia mult să le preparaţi, şi cu siguranţă n-o să vă pară rău.

De luni începe Postul Paştelui, cel mai important si, după umila mea părere, cel mai greu de ţinut din an. Mai ales atunci când Paştele pică mult prea devreme, cum se întâmplă în anul acesta. Nu de alta, dar e foarte greu să nu mănânci “de dulce” când nu se găsesc de niciunele… Dacă te gândeşti bine, acum nu vezi pe la tarabe nici fructe, doar trufandale turceşti ori greceşti, îndopate cu E-uri, nici legume proaspete, doar cele de seră.

Oricum dacă sunteţi porniţi să mâncaţi doar ciuperci şi soia, cinste vouă! Iată şi câteva dulciuri de post, care cred că vă vor prinde bine. Am să încerc să postez în fiecare zi câte o reţetă nouă, dar nu promit nimic [...]

Azi am găsit trăznaia asta pe un blog (mai exact pe miu) şi ce mi-am zis: ia să v-o arăt şi vouă. Că tot e free, şi mai e şi haioasă pe deasupra. Pe mine una m-au fascinat mereu cărţile de tarot, iar de data asta chiar că m-au nimeritără. Sper să vă distraţi cel puţin la fel de bine ca şi noi…

Muzeul Naţional de Geologie organizează sâmbătă, 6 ianuarie 2007, cea de-a treia întâlnire din cadrul proiectului “Era dinozaurilor”: Dinozaurii vegetarieni. Datorită numărului foarte mare de solicitări, prelegerile şi atelierele din cadrul acestui proiect se vor desfăşura eşalonat în următoarele intervale orare: 10.00 – 11.30, 12.00 – 13.30 şi 14.00 – 15.30.

O expoziţie prezentând obiecte tradiţionale produse de copii va însufleţi parterul casei Hermes, din Sibiu, în perioada 15 decembrie 2006 -15 ianuarie 2007.

Manifestarea se înscrie simultan în mai multe contexte practice şi simbolice. Cele practice vizează atât organizatorii de prestigiu: Muzeul Naţional “Astra” din Sibiu şi Administraţia Fondului Cultural Naţional, cât şi cadrul mult mai larg creat prin desemnarea Sibiului, în 2007, drept Capitală Culturală Europeană. Aspectul simbolic se referă la tentativa de prezentare a unui “rezumat” al artei populare româneşti din ultimele decenii.