„Duminică sunt ocupat” de Adriana Ștefan

Astăzi este duminică. Este ziua în care facem ceva diferit. Mama a venit cu ideea asta:

– Dacă tot suntem duminica împreună, haideți să facem ceva diferit!

Eu i-aș fi spus că faptul că suntem cu toții acasă, în același timp, este deja ceva diferit. Dar n-am zis nimic. Mai ales că am văzut-o tare încântată de idee. În plus, și tata părea curios să afle ce înseamnă diferit-ul.

Citește în continuare "Duminică sunt ocupat"

„Vineri sunt furios” de Adriana Ștefan

Astăzi este vineri. Este ziua în care facem curat în grădină. Îmi place să stau afară și să mă joc, mai ales de când mi-a făcut tata un leagăn sub nucul cel mare. Dar să mătur grădina… hai, să fim serioși! Cui i-ar plăcea? Mai ales într-o zi de toamnă ca asta, când frunzele și-au propus să cadă din copac, toate în același timp.

Citește în continuare "Vineri sunt furios"

Astăzi este miercuri. Este ziua în care tata mă ia de la grădiniță. Îl aștept cu nerăbdare. Mă prefac că sunt atent la plastilina modelată de Smaranda și la dinozaurii din mâinile lui Mihai. Mă prefac că petele de acuarelă de pe mâneca dreaptă sunt interesante. De fapt, eu pândesc momentul în care apare tata. El deschide ușa încet, ca să nu ne sperie, apoi, odată ce Doamna l-a zărit, pășește hotărât și spune un curajos „Bună ziua”.

Citește în continuare "Miercuri sunt bucuros"

Astăzi este marți. Este ziua în care copiii își aduc la grădiniță jucăria preferată. Doamna a fost cu ideea, sătulă, probabil, de dimineți cu copii mici și plângăcioși. Eu nu fac parte dintre ei. Mama a cam bodogănit la auzul unei asemenea idei. Dacă ar fi după ea, jucăriile ar trebui să stea țepene într-un loc și nu să fie plimbate de colo colo. Noroc că mama nu-i educatoare!

Citește în continuare "Marți sunt generos"

– Hai-de, Cla-ra! Hai-de, Cla-ra! se auzeau vocile celor de pe marginea pistei, scandând.

Fata simțea căldura copleșind-o, iar soarele nu părea să aibă altceva mai bun de făcut decât să-i intre în ochi. Își aruncase șapca de pe cap când încă nu terminase a treia tură de stadion. Acum era la a cincea. Șapca începuse să-i strângă fruntea tare de tot, ca și cum i-ar fi crescut circumferința capului puțin câte puțin, cu fiecare pas pe care îl făcea. Acum răsufla ca o locomotivă și nu mai reușea să inspire și să expire corect, așa cum învățase la ora de sport.

Citește în continuare "Pas Întins"

Astăzi este joi. Este ziua în care merg la magazin cu Adi. Fără mama. Adi este vărul meu și are opt ani. Eu sunt mai mic și nu merg niciodată singur pe stradă. Casa noastră este pe Strada Clepsidrei, iar ca să ajungi la magazin, trebuie să mergi tocmai până la intersecția cu Strada Livezii.
Eu am observat că, de câte ori vine Adi la noi, se întâmplă o chestie tare ciudată: devin invizibil. Nu știu cum și nu știu nici de ce.

Citește în continuare "Joi sunt invizibil"