De-a lungul istoriei, pretutindeni în lume, imaginarul morţii şi al destinului morţilor se exprimă şi capătă formă în cele mai diverse moduri: de la simplul vis la viziunea extatică, de la puterea şamanilor în transă de a călători în lumea de dincolo la aceea a fiinţelor de excepţie precum sfinţii, care învie morţii sau vindecă, de la cultul strămoşilor la şedinţele contemporane de spiritism şi de la experienţa necromanţilor de odinioară la aceea actuală, a martorilor unor apariţii neaşteptate ale defuncţilor…

Indiferent de natura locurilor în care îi aşează moartea, de oriunde se crede că ei s-ar mai putea manifesta, ceea ce numim în mod obişnuit „credinţa în strigoi” este prezentă pretutindeni, deci şi la noi. Şi, din imaginarul morţii, ea este forma care ne interesează. [1] Citește în continuare "Mortul viu la hotarul dintre viaţă şi moarte"