Zapis de trecere către o altfel de copilărie
Într-o după-amiază senină de vară, Isa și bunica Elsa se plimbau de-a lungul râului. Drumul era umbrit și liniștit. Se auzea vântul foșnind ușor printre ramurile plopilor. Bunica adusese cu ea un coș mare, de răchită.
Citește în continuare "Broaștele din burtică"
Sunt pisici cărora le place căldura dogoritoare a verii.
Unele iubesc primăvara, cu florile și cu mirosurile ei îmbietoare.
Altele așteaptă iarna, cu neaua ei albă și strălucitoare.
Pisicuța Pini iubea toamna.
Nina era foarte atașată de bunica Elsa și îi plăcea să-și petreacă după-amiezele în casa acesteia. Bunica Elsa îi pregătea mereu ciocolată caldă cu frișcă și biscuiți în formă de stea cu zahăr colorat. Și Nina avea voie să se joace cu hainele, cu pălăriile și cu bijuteriile bunicii.
Bunicul meu Antonio este tatăl tatălui meu și are nouăzeci și trei de ani. Nouăzeci și trei de ani mi se par foarte mulți, dar îmi vine să râd gândindu-mă la faptul că el este oricum mai tânăr decât unele animale. De pildă, este mai tânăr decât marii papagali multicolori sau decât țestoasele din insulele Galapagos.
Citește în continuare "Un bunic mic, mic"
