Tărâmul lui Andilandi

Zapis de trecere către o altfel de copilărie

Articole cu eticheta
‘de citit’


Creionul magic

Pe sub bretonul ei cârlionțat, ca de caniș, Ama visa adesea cu ochii larg deschiși. Avea micuța noastră un mare ideal: să aibă „un ceva“ al ei, cu totul și cu totul special. Visa la un miracol, o minune

Citeşte mai departe »

Tărâmul Timpului

Soarele primăverii îmbia oamenii la plimbare. Cu mic cu mare, lumea ieşea la picnic în natură. Copiii se bucurau de libertatea de mişcare: pe role, cu bicicleta, sport în aer liber. Rareş şi Ioana, însoţiţi de câinele acesteia, Blacky, au pornit spre parc. Şi-au luat rachetele de tenis.

Citeşte mai departe »

Spiridușii luminii

Era liniște în clasa de pe frunza de nufăr. În băncile din coji de alune stăteau micii cărăbuși, gărgărițe, albine, bondari și fluturi. Nimeni nu mișca o antenuță. În afară de Carla, un pui de libelulă care zbura zănatic printre bănci, mai-mai să le dărâme.

Citeşte mai departe »

Teatru radiofonic în culori, sfârșit de stagiune

Teatru radiofonic în culori

Ieri, 1 Iunie, s-a încheiat prima stagiune de audiții din cadrul proiectului „Teatru radiofonic în culori”, care a împlinit deja un anișor și care a fost realizat de Teatrul Național Radiofonic și de librăria Cărturești Verona.

Citeşte mai departe »

Pentru Petrică, iepurașul meu cu ochii roșii

Habar n-am cum sunt părinţii voştri, dar am să încep acest post pe blogul meu prin a vă spune că ai mei sunt grozavi. Pentru ei am fost mereu centrul universului. Îmi cumpără cele mai tari jocuri, mă ajută la lecţii, mă însoţesc la locurile de joacă şi au grijă ca vacanţele mele să fie unele de neuitat.

Citeşte mai departe »

ANA ȘI LUPUL – Scufița Roșie pentru cititori profesioniști

A fost odată o poveste cu o bunică, o nepoată, un vânător și un lup. Povestea care urmează e altfel: cu o bunică, o nepoată, un vânător și un lup, dar… și cu o umbrelă. Iar umbrela e foarte importantă

Citeşte mai departe »

Narcisa, urmașa lui Păcală

— Te voi conduce eu până-n pădurea care mărginește satul jumătăților de oameni. În pădurea asta este o dihanie urâtă, zise Păcală.

— Cu atât mai bine că împărțim o parte din drum, străbunicule.

— Stai să-mi iau traista cu oase, și un purcel din ogradă, zise Păcală.

— De ce ne trebuie un purcel? zise Narcisa.

— O să vezi mai târziu

Citeşte mai departe »

Pumn-de-Fier

Mihai nu s-a putut abține să nu desfacă cutia Lego. A întins pungile pe covorul din camera sa, le-a privit o clipă, apoi le-a băgat la loc. Nu avea acum timp de asta. În schimb, cu revistele a zăbovit mult în pat înainte ca Mama să vină să-l sărute de noapte bună și să-i stingă lumina. Apoi, pe întuneric, a venit și Tata. Cu siguranță a auzit foșnetul sub pernă când Mihai a întors capul să-i ofere fruntea, dar n-a zis decât „Să dormi bine!” și a ieșit

Citeşte mai departe »

Un bunic mic, mic

Bunicul meu Antonio este tatăl tatălui meu şi are nouăzeci și trei de ani. Nouăzeci și trei de ani mi se par foarte mulţi, dar îmi vine să râd gândindu-mă la faptul că el este oricum mai tânăr decât unele animale. De pildă, este mai tânăr decât marii papagali multicolori sau decât ţestoasele din insulele Galapagos.

Citeşte mai departe »

Călătoria iepurașului Ronț

Prietenul său era pregătit.

– Bună dimineaţa! Ești gata pentru marea aventură? întrebă păianjenul.

– Am emoţii, dar sunt gata, răspunse iepuraşul.

L-a așezat pe păianjen între urechi şi au pornit la drum. Nu îşi stabiliseră un traseu. Au pornit încotro au văzut cu ochii.

Citeşte mai departe »