Împăratul Cioc-de-Sturz

de Jacob şi Wilhelm Grimm

A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată nespus de frumoasă, dar atât de trufaşă, de nu putea să îi găsească niciun peţitor pe gustul ei. Pe cei care veniseră în peţit până atunci, fata reuşise să îi facă să îşi ia tălpăşiţa. Ba îi mai şi batjocorise pe deasupra! Dar iată că într-o bună zi, împăratul dădu un bal mare, la care îi pofti pe toţi flăcăii dornici de însurătoare. Şi de cum se înfăţişară aceştia, veniţi din toate părţile lumii, împăratul îi şi orândui după rang şi stare: în frunte veneau împăraţii, apoi prinţii, conţii şi baronii, iar la urmă, nobilii de mâna a doua.

Citește în continuare "Împăratul Cioc-de-Sturz"

Fetiţa cu chibrituri

de Hans Christian Andersen

Era un ger grozav afară. Ningea mocnit şi începuse a se înnopta: era Ajunul Anului Nou. Pe frigul şi pe întunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiţă cu capul şi cu picioarele goale. Când plecase de-acasă, avusese nişte papucei de pâslă, dar nu-i fuseseră de prea mare ajutor. Papucii îi erau prea mari; mama ei aproape că îi rupsese de atâta purtat şi erau şi aşa prea largi pentru dânsa. Astfel că pe unul mititica îl pierdu grăbindu-se să treacă o stradă, unde era cât pe ce să fie strivită între două trăsuri grăbite. Iar pe celălalt i-l luase un băiat, care zicea că vrea să îşi facă din el un leagăn pentru copilul lui, când o fi să aibă şi el unul.

Citește în continuare "Fetiţa cu chibrituri"

Răţoiul cel urât

de Hans Christian Andersen

A fost odată ca niciodată un conac foarte vechi, înconjurat de şanţuri adânci. Şanţurile erau pline cu apă, iar pe marginea lor creşteau bălării mari şi stufoase. Şi erau atât de încâlcite încât te puteai rătăci printre ele ca printr-o pădure. Ei bine, în aceste bălării sta pitită o raţă care îşi clocea ouăle. Raţa se plictisea grozav pentru că nimeni nu venea să vadă ce mai face. Suratele ei mai degrabă se plimbau decât să stea de vorbă cu dânsa.

Dar iată că nu dură mult şi se crăpă primul ou. După puţin timp, urmă la rând altul, apoi încă unul. Şi tot aşa, până când crăpară toate!

– Chiu-chiu! se auzea din toate părţile, semn că răţuştele tocmai scoseseră capul din găoace.

Citește în continuare "Răţoiul cel urât"

Cenuşăreasa

de Jacob şi Wilhelm Grimm

Trăia odată, într-un mic orăşel de provincie, un om putred de bogat, căruia se întâmplă să-i cadă nevasta grav bolnavă. Când simţi că i se apropie sfârşitul, femeia îşi chemă la căpătâi singurul copil, o fetiţă, şi-o povăţui aşa:

– Draga mamei, orice ţi s-ar întâmpla, cată să-ţi păstrezi mereu sufletul neîntinat!

Citește în continuare "Cenuşăreasa"

Degeţica

de Hans Christian Andersen

A fost odată ca niciodată o femeie singură şi sărmană, care îşi dorea un copil mai mult decât orice pe lume. Într-o bună zi, femeia întâlni o zână căreia îi spuse păsul ei. Zâna îi dădu un bob de orz, povăţuind-o: – Acesta nu e orz adevărat, din cel care creşte pe câmp şi îl mănâncă găinile. Pune-l într-un ghiveci de flori şi ai răbdare. Vei vedea că dorinţa ta se va îndeplini în scurtă vreme. – Îţi multumesc din suflet! zise femeia şi de…Citește în continuare „Degeţica”


Albă ca Zăpada

de Jacob şi Wilhelm Grimm

A fost odată ca niciodată un împărat şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi. Într-o iarnă, pe când neaua cădea din înaltul nemărginit al cerului, cu fulgi mari şi pufoşi, se întâmplă ca împărăteasa să coasă lângă o fereastră cu pervaz negru, de abanos. Şi cum cosea ea aşa, privind din când în când la fulgii de zăpadă, se înţepă cu acul în deget.

Trei picături de sânge căzură atunci pe covorul de omăt. Roşul sângelui arăta atât de frumos pe albul imaculat al zăpezii, încât împărăteasa spuse în sinea ei: „Ce n-aş da să am o copilă cu faţa albă ca zăpada, cu buzele roşii ca sângele şi cu părul negru ca abanosul!”

Nu peste multă vreme, împărăteasa născu o fetiţă întocmai cum şi-o dorise: cu faţa albă ca zăpada, cu gura roşie ca sângele şi cu părul negru ca abanosul. Şi îi dădură numele de Albă-ca-Zăpada! Însă, după ce o aduse pe fetiţă pe lume, împărăteasa muri.

Citește în continuare "Albă ca Zăpada"

Cei trei purceluşi

de James Orchard Halliwell-Phillipps

Trăiau odată, într-o pădure îndepărtată, trei purceluşi. Trei fraţi. Semănau atât de tare unul cu celălalt, încât foarte greu îi puteai deosebi. Chiar şi numele le erau asemănătoare: pe mezin îl chema Nif-Nif, pe mijlociu Nuf-Nuf, iar pe fratele mai mare Naf-Naf. Cât a fost vara de lungă, purceluşii s-au zbenguit, jucându-se prin iarba verde şi bucurându-se de căldura soarelui. De o vreme încoace însă soarele începu să nu mai încălzească cu aceeaşi putere, iar la poalele copacilor se aşternu un covor de frunze îngălbenite….Citește în continuare „Cei trei purceluşi”


Scufiţa Roşie

de Jacob şi Wilhelm Grimm

A fost odată ca niciodată o fetiţă cuminte şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea. Dar mai dragă decât oricui îi era ea bunicii, care nu ştia ce daruri să-i mai facă. Odată, bunica îi dărui o scufiţă din catifea roşie şi, pentru că îi stătea foarte bine, fetiţa nu mai dori să se despartă de scufiţa ei. Aşa că, de atunci, oamenii o numiră Scufiţa Roşie.

Citește în continuare "Scufiţa Roşie"