Împăratul Cioc-de-Sturz

de Jacob și Wilhelm Grimm

A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată nespus de frumoasă, dar atât de trufașă, de nu putea să îi găsească niciun pețitor pe gustul ei. Pe cei care veniseră în pețit până atunci, fata reușise să îi facă să își ia tălpășița. Ba îi mai și batjocorise pe deasupra! Dar iată că într-o bună zi, împăratul dădu un bal mare, la care îi pofti pe toți flăcăii dornici de însurătoare. Și de cum se înfățișară aceștia, veniți din toate părțile lumii, împăratul îi și orândui după rang și stare: în frunte veneau împărații, apoi prinții, conții și baronii, iar la urmă, nobilii de mâna a doua.

Citește în continuare "Împăratul Cioc-de-Sturz"

Fetița cu chibrituri

de Hans Christian Andersen

Era un ger grozav afară. Ningea mocnit și începuse a se înnopta: era Ajunul Anului Nou. Pe frigul și pe întunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiță cu capul și cu picioarele goale. Când plecase de-acasă, avusese niște papucei de pâslă, dar nu-i fuseseră de prea mare ajutor. Papucii îi erau prea mari; mama ei aproape că îi rupsese de atâta purtat și erau și așa prea largi pentru dânsa. Astfel că pe unul mititica îl pierdu grăbindu-se să treacă o stradă, unde era cât pe ce să fie strivită între două trăsuri grăbite. Iar pe celălalt i-l luase un băiat, care zicea că vrea să își facă din el un leagăn pentru copilul lui, când o fi să aibă și el unul.

Citește în continuare "Fetița cu chibrituri"

Rățoiul cel urât

de Hans Christian Andersen

A fost odată ca niciodată un conac foarte vechi, înconjurat de șanțuri adânci. Șanțurile erau pline cu apă, iar pe marginea lor creșteau bălării mari și stufoase. Și erau atât de încâlcite încât te puteai rătăci printre ele ca printr-o pădure. Ei bine, în aceste bălării sta pitită o rață care își clocea ouăle. Rața se plictisea grozav pentru că nimeni nu venea să vadă ce mai face. Suratele ei mai degrabă se plimbau decât să stea de vorbă cu dânsa.

Dar iată că nu dură mult și se crăpă primul ou. După puțin timp, urmă la rând altul, apoi încă unul. Și tot așa, până când crăpară toate!

– Chiu-chiu! se auzea din toate părțile, semn că rățuștele tocmai scoseseră capul din găoace.

Citește în continuare "Rățoiul cel urât"

Cenușăreasa

de Jacob și Wilhelm Grimm

Trăia odată, într-un mic orășel de provincie, un om putred de bogat, căruia se întâmplă să-i cadă nevasta grav bolnavă. Când simți că i se apropie sfârșitul, femeia își chemă la căpătâi singurul copil, o fetiță, și-o povățui așa:

– Draga mamei, orice ți s-ar întâmpla, cată să-ți păstrezi mereu sufletul neîntinat!

Citește în continuare "Cenușăreasa"

Degețica

de Hans Christian Andersen

A fost odată ca niciodată o femeie singură și sărmană, care își dorea un copil mai mult decât orice pe lume. Într-o bună zi, femeia întâlni o zână căreia îi spuse păsul ei. Zâna îi dădu un bob de orz, povățuind-o: – Acesta nu e orz adevărat, din cel care crește pe câmp și îl mănâncă găinile. Pune-l într-un ghiveci de flori și ai răbdare. Vei vedea că dorința ta se va îndeplini în scurtă vreme. – Îți multumesc din suflet! zise femeia și de…Citește în continuare „Degețica”


Albă ca Zăpada

de Jacob și Wilhelm Grimm

A fost odată ca niciodată un împărat și o împărăteasă, amândoi tineri și frumoși. Într-o iarnă, pe când neaua cădea din înaltul nemărginit al cerului, cu fulgi mari și pufoși, se întâmplă ca împărăteasa să coasă lângă o fereastră cu pervaz negru, de abanos. Și cum cosea ea așa, privind din când în când la fulgii de zăpadă, se înțepă cu acul în deget.

Trei picături de sânge căzură atunci pe covorul de omăt. Roșul sângelui arăta atât de frumos pe albul imaculat al zăpezii, încât împărăteasa spuse în sinea ei: „Ce n-aș da să am o copilă cu fața albă ca zăpada, cu buzele roșii ca sângele și cu părul negru ca abanosul!”

Nu peste multă vreme, împărăteasa născu o fetiță întocmai cum și-o dorise: cu fața albă ca zăpada, cu gura roșie ca sângele și cu părul negru ca abanosul. Și îi dădură numele de Albă-ca-Zăpada! Însă, după ce o aduse pe fetiță pe lume, împărăteasa muri.

Citește în continuare "Albă ca Zăpada"

Cei trei purceluși

de James Orchard Halliwell-Phillipps

Trăiau odată, într-o pădure îndepărtată, trei purceluși. Trei frați. Semănau atât de tare unul cu celălalt, încât foarte greu îi puteai deosebi. Chiar și numele le erau asemănătoare: pe mezin îl chema Nif-Nif, pe mijlociu Nuf-Nuf, iar pe fratele mai mare Naf-Naf. Cât a fost vara de lungă, purcelușii s-au zbenguit, jucându-se prin iarba verde și bucurându-se de căldura soarelui. De o vreme încoace însă soarele începu să nu mai încălzească cu aceeași putere, iar la poalele copacilor se așternu un covor de frunze îngălbenite….Citește în continuare „Cei trei purceluși”


Scufița Roșie

de Jacob și Wilhelm Grimm

A fost odată ca niciodată o fetiță cuminte și drăgălașă, pe care o iubea oricine de cum o vedea. Dar mai dragă decât oricui îi era ea bunicii, care nu știa ce daruri să-i mai facă. Odată, bunica îi dărui o scufiță din catifea roșie și, pentru că îi stătea foarte bine, fetița nu mai dori să se despartă de scufița ei. Așa că, de atunci, oamenii o numiră Scufița Roșie.

Citește în continuare "Scufița Roșie"