În dimineața zilei de Sf. Vasile copii merg pe la rude și pe la vecini cu Sorcova pentru a le ura sănătate și belșug în anul care începe. Cei mici poartă în mâini simbolul obiceiului: Sorcova, lucrată astăzi din flori artificiale prinse pe o nuia.
De-a lungul istoriei, pretutindeni în lume, imaginarul morții și al destinului morților se exprimă și capătă formă în cele mai diverse moduri: de la simplul vis la viziunea extatică, de la puterea șamanilor în transă de a călători în lumea de dincolo la aceea a ființelor de excepție precum sfinții, care învie morții sau vindecă, de la cultul strămoșilor la ședințele contemporane de spiritism și de la experiența necromanților de odinioară la aceea actuală, a martorilor unor apariții neașteptate ale defuncților…
Indiferent de natura locurilor în care îi așează moartea, de oriunde se crede că ei s-ar mai putea manifesta, ceea ce numim în mod obișnuit „credința în strigoi” este prezentă pretutindeni, deci și la noi. Și, din imaginarul morții, ea este forma care ne interesează. [1] Citește în continuare "Mortul viu la hotarul dintre viață și moarte"
Importanța sării pentru comunitățile umane este binecunoscută, nu doar sub raport economic, ci și spiritual. Nevoia de sare, atât pentru oameni, cât și pentru animale, a făcut ca așezările din apropierea izvoarelor și lacurilor sărate să fie mai numeroase încă din preistorie, în special în rândul populațiilor de agricultori. Sarea a fost obținută fie prin evaporarea apei sărate, ca urmare a expunerii ei la soare, fie prin fierberea apei de mare. Asemenea procedee de extragere a sării marine mai sunt întâlnite și astăzi.
Citește în continuare "Sarea – tradiție, simbol și ritual"