De-a lungul istoriei, pretutindeni în lume, imaginarul morţii şi al destinului morţilor se exprimă şi capătă formă în cele mai diverse moduri: de la simplul vis la viziunea extatică, de la puterea şamanilor în transă de a călători în lumea de dincolo la aceea a fiinţelor de excepţie precum sfinţii, care învie morţii sau vindecă, de la cultul strămoşilor la şedinţele contemporane de spiritism şi de la experienţa necromanţilor de odinioară la aceea actuală, a martorilor unor apariţii neaşteptate ale defuncţilor…

Indiferent de natura locurilor în care îi aşează moartea, de oriunde se crede că ei s-ar mai putea manifesta, ceea ce numim în mod obişnuit „credinţa în strigoi” este prezentă pretutindeni, deci şi la noi. Şi, din imaginarul morţii, ea este forma care ne interesează. [1] Citește în continuare "Mortul viu la hotarul dintre viaţă şi moarte"


Importanţa sării pentru comunităţile umane este binecunoscută, nu doar sub raport economic, ci şi spiritual. Nevoia de sare, atât pentru oameni, cât şi pentru animale, a făcut ca aşezările din apropierea izvoarelor şi lacurilor sărate să fie mai numeroase încă din preistorie, în special în rândul populaţiilor de agricultori. Sarea a fost obţinută fie prin evaporarea apei sărate, ca urmare a expunerii ei la soare, fie prin fierberea apei de mare. Asemenea procedee de extragere a sării marine mai sunt întâlnite şi astăzi.

Citește în continuare "Sarea – tradiţie, simbol şi ritual"