Tărâmul lui Andilandi

Celor care
au văzut filmuleţul făcut după Cronicile din Narnia, dar n-au încercat încă
niciunul dintre cele şapte volume oferite de Editura Rao, le recomand să înceapă cu
începutul: cu Nepotul Magicianului. Mai precis cu ce s-a “întâmplat” înaintea
filmului. Nu numai pentru că îmi place mie s-o iau cronologic, ordonat, ci
pentru că ar fi păcat să nu asistaţi, împreună cu prichindelul vostru, la
naşterea lumii în care producătorii filmului vă invită, atât de insistent, să
intraţi. Ar fi păcat să nu aflaţi cum a început totul şi mai ales de ce…

Primisem de vreo săptămână o invitaţie din partea British Airways, la premiera privată a unui filmuleţ de animaţie, pe care, sincer vorbind, n-aveam niciun chef s-o onorez. Nu pentru că n-aş fi o “fană” a
genului, ci pentru că eram teribil de obosită. Avusesem parte de nişte zile superbe, dar parcă prea pline pentru ritmul în care sunt eu obişnuită să trăiesc, aşa că am încercat să mă eschivez…

Editura Erc Press a scos de curând o carte numită “Marile poveşti ale Europei”. N-ai să găseşti în ea chiar toate poveştile Europei, poate nici măcar pe cele mai însemnate, însă cartea merită cu siguranţă a fi băgată-n seamă. Nouă ne-a adus-o Moş Crăciun şi de atunci tot citim la ea, seară de seară.

Aţi citit cumva “Cronicile Wardstone” -”Ucenicul vraciului“, “Blestemul vraciului” şi “Secretul vraciului“, scrise de autorul britanic Joseph Delaney?
Eu le-am citit de curând pe toate şi simt că pleznesc dacă n-apuc să vă spun măcar două vorbe despre ele. Prietenii m-au sfătuit să n-o fac, fiindcă s-ar putea să vă pierd de muşterii, dar chiar nu sunt în stare să mă abţin. Cărţile (toate trei) sunt absolut fascinante!

Mulţi prieteni şi cunoscuţi m-au întrebat ce am mai făcut între timp şi de ce mi-a luat atât de mult să trec la volumul doi al seriei Andilandi. În apărarea mea nu vă pot spune decât atât: între timp, am mai publicat o carte la Editura LiterNet – “Teatru pentru prichindei: mari, mici şi mititei”.

Vă invit pe toţi s-o descărcaţi gratuit de aici şi s-o citiţi copiilor voştri. Nu aşteptaţi să vedeţi piesele “urcate” prea curând pe scenă (deşi unele au păşit deja pe “scândură”).