Tărâmul lui Andilandi

Ea e Fifi, tunsă şi coafată

Cu puţin timp în urmă am poposit la “Ferma animalelor”, un loc simpatic şi foarte bine întreţinut, populat cu ponei, iepuri, raţe, oi, capre, păsări de curte de toate soiurile şi viţei de lapte. Nu vorbesc despre desenul animat, desigur, deşi acesta e foarte sus în topul familiei noastre, ci despre o fermă adevărată, mult mai veselă, o fermă în care animalele pot fi văzute de aproape, mângâiate şi uneori chiar hrănite.

Ha, ha! Abia aştept să văd filmul ăsta. Promite să fie o poveste mai reuşită decât cea din Avatarul lui Cameron, deşi dragonii seamănă cu pterodactilii de pe Pandora. Iar ăla “mic” şi negru nu vi se pare că râde ca Chewbacca la sfârşit? Cică se lansează pe 26 martie. Peste fix o lună. Eh, mult a fost, puţin a rămas. Pregătiţi-vă de luptă… În 3D!

‘Aliciul’ lui Burton

A început numărătoarea inversă pentru Alice in Wonderland, în regia lui Tim Burton şi după scenariul Lindei Woolverton, ce folosesc ca punct de plecare cărţile lui Lewis Carroll – Alice’s Adventures in Wonderland şi Alice through the Looking-Glass. La noi filmul vine din 5 martie, din câte ştiu eu, deci mai avem de aşteptat niţel. Până atunci însă putem trage cu ochiul la noile trailere. După cum vă spuneam într-un post mai vechi, nici Tim, nici Linda n-au rescris cartea lui Carroll (deci orice ar spune gurile rele nu vom vedea “o Alice a la Tim”), ci o continuare a poveştii, ceea ce nu poate decât să ne bucure.

La curtea Reginei de Cupă

Vorbeam în urmă cu vreo trei luni despre noul film al lui Tim Burton, Alice in Wonderland, atrăgându-vă atenţia asupra personajelor, care semănau teribil cu ilustraţiile originale ale cărţii, realizate cu mai bine de un secol în urmă de către Sir John Tenniel. Ei bine, dacă din punct de vedere scenografic în film totul e “ca la carte”, nu acelaşi lucru se poate spune despre scenariu, care n-aduce deloc cu povestea lui Lewis Carroll.

De câţiva ani, de când avem parte de Internet de mare viteză, am descoperit în perioada Sărbătorilor de iarnă gustul posturilor de radio online asortate acestei teme. Casa se umple de colinde şi evergreen-uri. Voci cristaline de copii, coruri serafice, celebrităţi din toate timpurile sau necunoscuţi plini de pasiune vin să ne (în)cânte. Iată doar câteva exemple.

Cu Lucy, la bordul lui Zori de zi

Săptămâna trecută au fost făcute publice câteva fotografii din continuarea seriei Narnia – The Voyage of the Dawn Treader – aflat acum în plină producţie. Dintre protagoniştii primelor două filme ale seriei îi vom putea revedea numai pe Lucy şi Edmund, Peter şi Susan fiind deja prea mari pentru a mai pătrunde în tărâmul vrăjit al Narniei. Dar vom face cunoştinţă cu personaje noi – pisălogul văr Eustace – sau cu personaje vechi, dar radical schimbate – fostul prinţ Caspian, acum rege al Narniei.

Ghici cine le strică petrecerea minimoşilor?

Avanpremiera filmului Arthur et la vengeance de Maltazard, scris şi regizat de Luc Besson, va avea loc în toată Franţa chiar astăzi, 29 noiembrie. Din păcate însă, până când filmuleţul, al doilea din serie, va ajunge şi pe ecranele noastre mai avem de aşteptat destul de mult.

Scenariul a fost scris de Luc Besson după cea de-a doua carte a seriei lui cu Minimoşii, în care suntem transportaţi din nou în lumea creaturilor extrem de mici care trăiesc în Tărâmul Magic de la firul ierbii din curtea casei lui Arthur.

Extraterestrul eşti chiar tu!

Aţi apucat să vedeţi “Planet 51“? Dacă nu, daţi o raită pe la cinematograf în weekend, că merită. Nu pentru vocile vedetelor, că nu prea au cu ce se făli la capitolul ăsta, ci pentru ideea filmului.

“Planet 51″ e un fel de “Planeta maimuţelor” pentru copii. Nu apare nicio maimuţă în film, fiţi pe pace, şi poate comparaţia e uşor forţată, dar nu mi-a venit alta în minte. Asta pentru că şi în filmuleţul de animaţie cu extratereştri, la fel ca în pelicula cu maimuţe, omul devine din vânător, vânat.

Când jucăriile spun pa… vechiului sediu

După ce a aterizat într-un spaţiu nou, cel al fostului cinematograf Gloria, de lângă parcul I.O.R., trupa Teatrului Ion Creangă s-a pus din nou pe treabă. Nu ştiu cum s-au acomodat actorii cu noua lor sală ori cât de dor le este încă de cea veche, pentru că n-am apucat încă să-i întreb, dar vă pot asigura că prichindeii sectorului III i-au primit cu mare bucurie şi au dat năvală la spectacole, fericiţi că teatrul lor de suflet a venit acum mai aproape şi de căsuţele lor.

Domnul de ciocolată, jucării care spun pa şi alte asemenea texte

Navigând pe net zilele trecute am dat de o ştire care m-a bucurat mult, deşi am aflat de ea mult prea târziu pentru a o trâmbiţa la rândul meu, aşa cum s-ar fi cuvenit, având în vedere că una dintre poveştile radiofonice despre care se face vorbire îmi aparţine (o puteţi găsi şi în volumul apărut la editura Mediamorphosis).