Una dintre cele mai răspândite distracții de seară este (sau ar trebui să fie) lectura „de noapte bună”, menită să îi introducă pe cei mici în lumea de basm, cu speranța unor vise la fel de colorate și de senine. Toți am trecut prin asta din cel puțin o perspectivă: cea a copilului. Unii dintre noi am experimentat-o și pe cea de-a doua, a părintelui. Iar cei mai răbdători, înțelepți și rezistenți au mai citit o dată aceleași povești și în calitate de bunici.
Toate bune și frumoase, cu două excepții. Atunci când e practicată pe termen lung și de la vârste fragede, lectura de seară începe să dea dependență. Cel mic nu mai acceptă să se culce fără a i se citi o poveste, ba chiar, uneori – din fericire – vrea să citească și în restul zilei. Din păcate cele două excepții de care vorbesc privesc situațiile în care nu putem sta alături de copii tot timpul. Ziua trebuie să mergem la birou, seara n-avem chef să citim a suta oară aceeași poveste. (Eu îmi amintesc de fixația celui mic, într-o perioadă, pentru cei trei purceluși. Doamne, cât i-am detestat pe nepricepuții ăia doi care n-au găsit nimic mai bun de făcut decât să construiască cabane de paie și de lemn!)
Pentru aceste cazuri extreme s-a inventat dispozitivul AnyBook, un cititor electronic de cărți pe hârtie.
Modul de utilizare e simplu: folosești câteva abțibilduri personalizate pentru a marca paginile cărții, iar apoi înregistrezi ca într-un reportofon fiecare pagină marcată, aparatul știind să asocieze fiecare abțibild cu înregistrarea făcută de tine. Când nu ești acasă sau ești răgușit sau nu ai timp sau doar de distracție, cel mic poate să te asculte cum îi citești cartea, pagină cu pagină, folosind dispozitivul atât pentru reproducerea textului, cât și pentru identificarea paginii care trebuie „citită”.
Sigur, nu suplinește un „cititor” în carne și oase, dar se poate dovedi la nevoie un substitut bunicel de mami sau de tati sau de buni… Numai bun de pus în lista pentru Moș Crăciun, dacă moșul e dispus să scoată din sac 60 de dolari.
