…sau altfel spus, „Când jucăriile spun pa!” varianta Disney. Nu, n-am scris eu scenariul, deși tare mi-ar fi plăcut să scriu ceva, orice, pentru compania cu pricina, dar ideea filmulețului e cam aceeași cu cea a piesei mele de teatru: copilul (Andy) crește și își donează vechile jucării unei grădinițe, unde jucăriile lui vor fi dezmembrate, stricate de niște copii peste măsură de „agitați”. Protagoniștii își vor lua lumea în cap, așa cum era și firesc de altfel, părăsind terenul dezastrului.
Când am văzut trailer-ul de mai jos m-am felicitat că am scris piesa „Când jucăriile spun pa!” cu trei ani în urmă, și că Teatrul Ion Creangă a și apucat s-o joace destul de mult, altminteri poate aș fi fost acuzată că mi-am copiat temele de la colegul de bancă. Așa sunt asigurată, eu am fost prima, na, sâc!
Când am văzut trailer-ul de mai jos m-am felicitat că am scris piesa „Când jucăriile spun pa!” cu trei ani în urmă, și că Teatrul Ion Creangă a și apucat s-o joace destul de mult, altminteri poate aș fi fost acuzată că mi-am copiat temele de la colegul de bancă. Așa sunt asigurată, eu am fost prima, na, sâc!
Și cine știe, dacă tot gândim la fel, poate odată și odată tot voi ajunge să scriu un scenariu pentru Disney.