Categorii Însemnări

Martinel avansează Step by Step

de Sînziana Popescu

Azi m-am întâlnit cu copiii de la Grădinița „Bambi Step by Step”, niște prichindei frumoși, isteți, eleganți și foarte iubiți de familiile lor și de către doamnele educatoare. Le-am prezentat toate cărțile mele, inclusiv pe cele pentru frați mai mari, și am constatat cu bucurie că mulți auziseră de ele. Vreo câțiva băieți mi-au spus direct că ei n-au răbdare să aștepte „până când vor fi mai mari”, ci îi vor ruga pe părinți „să le citească ACUM cărțile seriei Andilandi, cu Zmei și Cai Năzdrăvani”, iar de la alții am aflat că știau de Mașinuța Curcubeu, pe care mi-au povestit-o de-a fir a păr, cu morală cu tot – pentru că o aveau și în biblioteca de la „grădi”, dar și acasă, iar mulți dintre ei ascultaseră chiar și audiobook-ul. Așa că, fiind fani cu greutate, bineînțeles că au vrut să-l cunoască și pe Martinel.

În prima parte a zilei, am fost invitată de onoare în grupa „Pingunilor”, unde am vorbit despre povestea lui Teodor Martin, poreclit Martinel, un băiețel sărman care stătea singurel acasă pentru că mama lui plecase să muncească în străinătate. Pinguinii s-au distrat când au înțeles de unde venea porecla băiatului, de la faptul că era grăsuț ca un ursuleț și mormăia când vorbea, dar s-au și mirat când au aflat că în țara noastră există și altfel de copii, mult mai săraci decât ei, care stau singuri acasă. Apoi s-au bucurat iar când au aflat că Martinel a fost invitat să locuiască la doamna lui învățătoare și că acolo a fost iubit, îngrijit, dus în parc, în excursii și la teatru. La sfârșit, ne-am îmbrățișat de rămas bun, iar micuții au ținut morțiș să-mi spună că în grădinița lor se organizează campanii de strângere de haine, cărți și jucării pentru copiii bolnăviori ori nevoiași.

Imediat după ce m-am despărțit de prichindeii-pinguini, am coborât în sala lor festivă ca să mă întâlnesc cu copiii din grupele mai mari. Acolo, de bună seamă, am luat-o de la capăt cu prezentările cărților, mai ales a cărții Experimentul Martinel (despre care acum realizez că am uitat să le spun că e o carte bilingvă), dar aici, când am ajuns la discuțiile de la final, spiritele s-au aprins. Unul dintre băieți mi-a spus răspicat că lui nu i-am „stârnit interesul”, pentru că el nu are de gând să-și împartă jucăriile cu nimeni, așa cum au făcut surorile Dor cu Martinel, în vreme ce o fetiță propunea ca „astfel de copii sărmani să fie aduși în casele celor bogați pentru a fi ajutați”. Și dezbaterile au continuat o vreme, până când chiar și cei mai recalcitranți dintre participanți au fost de acord că e bine ca uneori să dai din jucăriile tale celor care au mai puțin. Pentru că, nu-i așa, acesta este sistemul de valori promovat de grădinițele și școlile Step by Step – niște oaze de normalitate în care copiii noștri învață să gândească „out of the box”, în care pot vorbi liberi, în care știu să-și argumenteze opiniile, dar și să renunțe la anumite idei când li se oferă argumente rezonabile și, mai ales, învață de mici valoarea campaniilor sociale într-o societate sănătoasă.

Notă: Mai jos am postat câteva poze. Din rațiuni de securitate, au multe  filtre și sunt trunchiate, luate din unghiuri în care fețele copiilor se văd doar parțial sau sunt intenționat neclare, dar m-am gândit să le postez oricum, pentru că voia bună iese la iveală chiar și din niște poze mai întunecate.

La cererea copiilor, postez și aici, încă o dată, audiobook-ul cu „Mașinuța Curcubeu”. Enjoy! 😉

Portretul autorului

este creatoarea seriei fantasy Andilandi, despre aventurile din Celălalt Târâm ale unor copii „încercaţi” de invidie, egoism sau lipsă de încredere în sine. Dar nu puțini dintre vizitatorii noştri o cunosc şi drept autoare de teatru pentru prichindei sau de cărți bogat ilustrate, pentru copii mai mici. Sînziana Popescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala de Literatură pentru Copii și Tineret.

Alte pagini semnate de Sînziana Popescu pe Tărâmul lui Andilandi.

Ți-a plăcut? Lasă-ne un comentariu.