Categorii Cântece și poezii
Gospodina (Furnica)
O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
– Încotro fugi, surioară?
– Ia mă duc și eu la moară.
Și-s grăbită, și-s grăbită,
Că mi-i casa ne-ngrijită,
Și mi-s rufele la soare
Și copiii-mi cer mâncare.
Nu, la noi în mușuroi
Nu e timp pentru zăbavă:
Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai și-amar de noi!
Salut ÅŸi ce faceÅ£i? Eu sunt o fată româncă, Ania, ÅŸi deja sunt ca în poezie.
Adică… gospodină? 🙂
Ultima strofă a poeziei („Gospodina” de Otilia Cazimir) este :
„Nu, la noi în mușuroi
Nu e timp pentru zăbavă:
Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai ÅŸi-amar de noi!”
Foarte frumoasă colecția de povești și poezii, dar atenție la autori și la „transcriere”.
Corectat. Mulțumim.