Hai nani, nani
Hai nani, nani,
Lumina mamii…
Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt…
Dar uite-ncep un cântec și altu-mi vine-n gând, –
Și-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte
Și plânge-așa cum plânge cumplitul ăst de vânt…
Hai nani, nani…
Să-ți cânt, lumina mamii, și iar încep și iar
Cuvintele-și pierd șirul, – că vezi, în astă seară
I-atât de-amarnic cântul ce-l spune vântu-afară,
De parcă-ar plânge-ntregul săracilor amar…
Dar tu aștepți un cântec – că tu ce știi de vânt!
Și ce să știi ce spune-n amarnica-i poveste?…
O, tu nu poți pricepe nimic din toate-aceste…
…Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt…
Hai nani, nani,
Lumina mamii…
…Și iar rămân de parcă nu mai găsesc cuvânt
Din tot ce-ți spun alt-dată în cântecele mele,
Și feți-frumoși, și zâne, și cer, și flori, și stele
Și-au amuțit povestea de parcă nu mai sunt…
Hai nani, nani…
Adormi în caldu-ți leagăn, lumina mea, și taci –
Nu pot cânta și încă nu ești destul de mare,
Ca să-ți pot spune basmul cel nesfârșit, în care
Se sting de frig și foame copiii cei săraci…
