Secretul vieții
Sensul vieții nu mai e de mult un secret
O scoică Saint Jacques i l-a șoptit discret
Unui gândac care-a vorbit c-un rac
Care la rându-i i l-a spus unui flamingo
Și-a auzit și-un câine dingo
Care l-a zis unui cangur, și canguru’
I l-a spus mai departe antilopei gnu
Care s-a întâlnit c-o focă
Și foca a simțit că se sufocă
Dacă nu-l spune unui urs polar
Care i l-a transmis unui țânțar
Iar țânțarul, bietul
Vrea să ne spună și nouă secretul
Dar nici n-apucă să vină aproape de ureche
Că-i și lipim jap, jap câte-o pereche.
Umbra iepurașului
Eram odată pe-un imaș
Mă bucuram și eu de soare și de viață
Când, din senin, apare umbra unui iepuraș
Și mă lovește foarte tare-n față.
Speriată, mă dau un pas în spate
Și-ntreb: Ce naiba ai? Ce ți-am făcut?
Dar umbra bagă-o schemă de karate
Și-mi dă și un croșeu, și-un upercut.
Încerc să fug, dar ea își ia avânt
Și mă trântește la pământ.
Acolo, îmi mai dă vreo două, trei picioare
Și dispare.
Și, uite, de-aia zic că bieții iepurași
Se sperie de umbra lor nu fiindc-ar fi fricoși sau lași
Ci fiindcă umbra lor e într-atât de rea
Încât e imposibil să nu te temi de ea!
Pe lângă acest fragment din volumul de poezii pentru copii ”œMarele Acoperiș” de Carmen Tiderle (ilustrații Vali Petridean, editura Vellant, 2017), autoarea ne oferă și două poezii nepublicate încă. Mulțumim, Carmen! 😉
Melc, melc
Unui melc i-a venit pe chelie
Ca în loc de cochilie
Să-și facă și el o casă
Măcar un pic mai spațioasă
Cam cât e aia de țestoasă
Apoi, și-a zis că, dacă tot s-apucă,
De ce să-și facă o bojdeucă
Că doar nu-i ultimu’ sărac
Mai bine-și construiește un conac
Sau un palat cu turnulețe și creneluri
Sau, și mai și, un bloc cu sute de niveluri…
Și melcu’ și-a pus planu-n aplicare
L-am văzut eu după ploaie
Cum cară ditai blocul în spinare
Dar stă tot într-o odaie.
Vomă de fantomă
Să ai o fantomă-n subsol sau în pod
Oricât ar fi de incomod
Nici nu se compară
Să vezi cum e cu una în cămară!
Nu c-ar fi asta mai înfricoșătoare
Mai stranie, mai monstruoasă
Dar dă iama în mâncare
Și-i și de-o nesimțire crasă
Că știi ce face individa?
Are niște apucături…
Alege numai conopida
Din butoiu’ cu murături
Iar din zacuscă și dulceață
Noroc că e destulă
Că bagă ca o nesătulă
De i se face greață
Și asta n-ar fi așa grav
Dar mai are un nărav:
A dat gata… vișinata!
Și, când am prins-o dimineața,
Mi-a zis: „Mi-e rău, o să vomit!
Dar ce să fac, îmi place viața!
Degustarea de carte a zilei a fost (în principal) „Marele Acoperiș”, de Carmen Tiderle, ilustrații Vali Petridean. Mai multe detalii despre această carte de poezii pentru copii găsiți pe pagina editurii Vellant și în librăriile din toată țara.