N-aveau, de un’ să aibă?, jucării
Și-atunci când voiau să se joace
Ce făceau? Săreau în băltoace
Se înțepau cu conuri de brad și cu ace
Se gâdilau, se trăgeau de păr
Aruncau în maimuțe cu cotoare de măr
Își făceau păpuși din lână
Și mașinuțe din țărână
Se dădeau în leagăn pe liane
Trăgeau de coadă lei și iguane…
Un singur lucru n-aveau voie-n paradis
În rest, nimic nu era interzis
Dumnezeu le spusese așa:
„Vedeți copacul de acolo?
Ä‚la cu mingi de fotbal, rugby, polo!”
„Daaa!”, răspunseseră ei într-un glas
„Ei bine, în ăla n-aveți voie, nu vă las!
Mingile-s verzi, trebuie să se coacă!
Până atunci, găsiți-vă-altceva de joacă!
Adam, cu tine vorbesc, se aude?
Orice-ar fi, nu vă jucați cu ele crude!”
Și-Adam și Eva s-au dus să sară-ntr-un picior
Să călărească dromaderi, iaci și flamingi
Dar totul li se părea acum plictisitor
Când știau c-ar putea să se joace cu mingi
(Și mai era pe-acolo și-o broască
Care tot încerca să-i ispitească)
Așa că-ntr-o zi, de fapt, într-o noapte
Adam s-a gândit: „Și ce dacă nu-s coapte?
Mare lucru! Am chef să mă joc!
Iau și eu una, că doar n-o fi foc!”
Și-a cules o minge, și-a fost super fun
S-au jucat cu ea zile-n șir pe maidan
Volei și fotbal american
Baschet și ping-pong, și polo-n ocean…
Și Dumnezeu, când a aflat, s-a făcut foc și pară
Și-a luat niște măsuri extreme:
Le-a interzis să mai iasă afară
Și i-a pus să facă teme!
Degustarea de carte a zilei a fost „Când Adam și Eva erau copii” de Carmen Tiderle. Mai multe detalii despre Carmen și despre cărțile ei de poezii pentru copii găsiți pe pagina editurii Vellant și în librăriile din toată țara.
