Categorii Însemnări

Seria Andilandi la „Șotron. Festivalul copilăriei”

de Sînziana Popescu

În acest weekend, între 7-9 iunie, are loc cea de-a VI-a ediție „Șotron. Festivalul copilăriei” – un eveniment organizat de Muzeul Național al Literaturii Române Iași, un tur de forță al activităților cultural-educative dedicate publicului tânăr, desfășurate într-o atmosferă relaxată și plină de surprize. „Șotron” este cel mai mare festival din zona Moldovei care se adresează copiilor și părinților deopotrivă și care, în anul 2018, a avut peste 270 de activități ce au antrenat 4.000 de participanți, 85 de parteneri și 1.500 de premii.

M-am bucurat tare mult să particip și eu la acest eveniment deosebit și, mai ales, să mă întorc în dulcele târg al Ieşilor, în care n-am mai fost de prin ‘96, când tot așa, ajunsesem aici cu treburi, la Festivalul de dramaturgie „Camil Petrescu”. Mi-a părut bine să-l regăsesc la fel de frumos, de curat și de romantic. Unde mai pui că de data asta am avut mai mult timp să mă plimb prin parcuri, pe sub tei în floare, să respir aer curat, dar am apucat să și vorbesc cu oamenii. Și n-am vorbit despre vreme, ci despre vremuri și despre scriitori de odinioară. M-am oprit la un moment dat, în dreptul Muzeului „Mihai Eminescu” din Parcul Copou, venind dinspre Pogor, ca să întreb o doamnă cât mai am până la Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”. Mi-a zis că n-am ajuns nici măcar la jumătatea drumului și când m-a văzut decisă să merg mai departe, a adăugat zâmbind: „Să știți că și lui îi plăcea să se plimbe pe aici, pe la Copou, cu mâinile la spate, cu pălăria lui mare cu boruri largi și cu papionul la gât. Uite așa îi pulsa papionul în zilele de vară, când urca dealu’!”. După care m-a rugat să le transmit doamnelor de la muzeu că ar fi bine să aibă acolo o poză cu Sadoveanu cu papion, pentru că nu există, dar imaginea e emblematică. Că deh, așa e pe la Iași, scriitorii sunt respectați cât trăiesc și, după ce mor, rămân în memoria colectivă. Nu ca statui, ci ca oameni dragi.

Așadar, cu toate că ieri n-am stat doar la festival, ci m-am și plimbat prin Iași, recunosc, știu din programul pe care-l găsiți chiar aici, dar și de la noii mei prieteni, organizatorii Festivalului „Șotron”, că ziua de vineri a fost una plină de surprize plăcute pentru prichindeii prezenți în grădina Casei Memoriale „Mihail Sadoveanu”. Pentru ziua de azi, în care a avut loc și atelierul „Andilandi”, pot depune mărturie că a fost una deosebit de plăcută și de antrenantă, iar duminică, la atelierul susținut de scriitoarea Simona Antonescu, sunt sigură că va fi și mai frumos. Deci nu vă lăsați intimidați de vremea năzuroasă de afară, dragi copii, pentru că Festivalul „Șotron” se încheie de-abia mâine seară. 😉

La atelierul „Andilandi” m-am întâlnit cu niște copii tare haioși, mari iubitori de povești, cu care am stat la taifas despre Zmei, Iele și Cai Năzdrăvani, am citit câte ceva din primele două volume ale seriei fantasy „Andilandi” (Editura Nemi), inspirată din miturile și din basmele noastre din bătrâni, iar în final am ajuns cu toții la concluzia că basmele românilor sunt într-adevăr din nou la modă.

Le mulțumesc organizatorilor, în mod special doamnei Alina Aron, dar și colegilor de la Nemi, care s-au gândit să mă trimită-n misiune la cea de-a VI-a ediție „Șotron”, adică într-o „Dumbrava minunată”, în care am uitat pentru câteva ore de grijile de zi cu zi.

Portretul autorului

este creatoarea seriei fantasy Andilandi, despre aventurile din Celălalt Târâm ale unor copii „încercaţi” de invidie, egoism sau lipsă de încredere în sine. Dar nu puțini dintre vizitatorii noştri o cunosc şi drept autoare de teatru pentru prichindei sau de cărți bogat ilustrate, pentru copii mai mici. Sînziana Popescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala de Literatură pentru Copii și Tineret, membră DacinSARA și a Asociației Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți – De basm.

Alte pagini semnate de Sînziana Popescu pe Tărâmul lui Andilandi.

Ți-a plăcut? Lasă-ne un comentariu.