După o călătorie de nouă ore și jumătate cu trenul, în care am putut admira culturi lacustre, berze pășind sfioase printre bălți, gări superbe lăsate-n paragină, în care am numărat mii de cuiburi de ciori și am privit Dunărea la Cazane printr-un geam făcut țăndări, am ajuns finalmente la destinație, dornică să vizitez un oraș frumos, cu oameni pe măsură, și să văd multe spectacole.

Citește în continuare "Cură de teatru, și nu numai, la „Nil Wochenende / Weekendul de Teatru Nil”"


Azi, de Ziua Internațională a Teatrului, dar și cu ocazia Săptămânii „Altfel”, le-am oferit un mic spectacol copiilor de la Școala “Titu Maiorescu” din București. Adică le-am citit Pentru Petrică, iepurașul meu cu ochii roșii cu intonație, am făcut voci și le-am arătat ilustrațiile, așa cum m-au învățat de curând Brandi Anderson Bates & Jane G Meyer și am reușit să-i țin în priză până la sfârșit, chiar și pe cei care citiseră povestea înainte. Le mulțumesc oamenilor dragi de la editura Pandora M (Virginia…Citește în continuare „Săptămâna „Altfel” cu PETRICĂ”


Azi am făcut multe lucruri pentru prima oară și n-a fost greu deloc. A fost prima oară când am vorbit despre „Experimentul Martinel” în public, am avut primul eveniment găzduit într-un loc în care n-am mai organizat nimic până acum, la Muzeul Național al Literaturii Române, un spațiu elegant și primitor, și mi-am făcut prieteni noi neașteptat de repede.

Citește în continuare "Cu Martinel la MNLR"

Cărțile mele

După ani în care n-am publicat mare lucru (între 2010-2013, de pildă) se pare că în 2017 mi-am luat revanșa, publicând patru cărți (trei pe hârtie și un e-book) la patru edituri diferite: Pentru Petrică, iepurașul meu cu ochii roșii – editura Pandora M / colecția „PanDA, Experimentul Martineleditura Pionier press”, „Fuga Dariei din Ținutul Păsării Măiestre” (al cincilea roman al seriei Andilandi) – editura Mediamorphosis și „Trumpison, hoțul zăpezii, & Liga Secretă a Copiilor – editura LiterNet.ro

Citește în continuare "Cărțile mele în 2017"

Cum s-au descurcat piesele mele de teatru în 2017

Pentru că în 2017 s-au montat destul de multe dintre piesele mele de teatru ori dramatizări după cărțile mele, m-am gândit să le trec în revistă, să fac un bilanț, dacă vreți, și să le pun la păstrare într-un articol din rubrica „însemnări” de pe Tărâmul lui Andilandi. Mai ales că am constatat de curând că despre unele n-am scris nimic pe site. De pildă, despre reprezentația de la Bookcity Milano 2017. Deh, de când cu Facebook-ul, m-am domnit. Scriu mai rar. Share, post și gata.

Citește în continuare "2017, un an bun pentru piesele mele de teatru"

Martinel și Regele

Azi e o zi tristă pentru mine. Știam că o să vină, pentru că regele era bolnav de multă vreme, dar cum apele se mai liniștiseră în ultima săptămână, am sperat că va veni mai încolo, mult mai încolo… Am să las aici niște fragmente din cartea pe care ne tot chinuim s-o promovăm de ceva vreme și pe care mi-aș fi dorit s-o văd publicată de mult. Sper să vă placă. Și sper să-i placă și lui, dacă apucă s-o citească, în drum spre zări mai senine. 🙁

Drum bun, Majestate!

Citește în continuare "Un castel ca-n povești și o întâlnire nemaipomenită, defel închipuită"

Atelier de cărți personalizate – Sînziana Popescu și Iulia Ignat alături de două autoare în devenire

Campionatul poveștilor cu Petrică, organizat de editura Pandora M și găzduit de librăria Humanitas de la Cișmigiu, a fost într-adevăr unul de basm. Nu pentru că am fi fost noi pe acolo (Iulia și cu mine) sau pentru că ni s-a oferit și nouă șansa să ne prezentăm cărticica așa cum se cuvine, în atmosfera liniștită a unei librării cochete, ci pentru că evenimentul în sine a fost unul inedit, bine gândit și pregătit din timp, până în cele mai mici detalii. Adică a fost un atelier pe sufletul meu de ardeleancă, unul organizat nemțește, în care aproape toate au mers ca pe roate. Eu m-am împrietenit mai greu cu microfonul, e drept, dar asta a fost boacăna mea. 😛
Mulțumesc, Virginia! Mulțumesc, Roxana!

Citește în continuare "Un atelier de poveste"

Sâmbătă, 4 noiembrie, s-a încheiat cea de-a doua ediție a Festivalului Internațional de Arta Povestirii „Suntem povești”, iar eu am promis că vă voi povesti una, alta despre momentele la care am participat. Nu știu ce mi-o fi venit, dar dacă m-am lăudat că vă voi spune cum ne-am descurcat noi, grămăticii, pierduți printre astfel de povestași de seamă, veniți de peste mări și țări, ba m-am mai grozăvit că voi posta și poz(n)e fără număr și fără asemănare, atunci se cuvine să mă țin de cuvânt. Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois, iar eu sunt burgheză.

Citește în continuare "Povestea festivalului „Suntem povești”"