Nu-mi vine să cred… în sfârșit am intrat și eu în ASB (filiala din București a Uniunii Scriitorilor din România). Am debutat la TVR în ’93, pe scenă în ’97 și de atunci tot „debutez”, ba la radio, ba pe ecran, ba iar pe scenă… Acum se pare că am debutat ca stagiar în ASB.
Le mulțumesc din suflet dramaturgilor care m-au susținut (trei la număr!) și le promit că nu voi înceta să scriu teatru pentru copii ori pentru părinții lor. Am crescut în teatru, a fost mereu a doua mea casă, îl iubesc și nu l-am uitat încă. Cu toate acestea, sunt bucuroasă că am fost acceptată (chiar dorită) ca membră a secției de literatură pentru copii. Nici nu cred că ar fi fost firesc să aterizez altundeva după premiul pe care l-am primit anul trecut. În plus, compania selectă în care am intrat nu poate decât să mă onoreze. Pe domnul Ungureanu „îl cunosc” din bibliotecă, iar pe domnul Hăulică grație cronicilor sale din Dilemateca, Observator cultural și din alte publicații mai SF.
Oricum, ce e cert e că dacă mă va întreba cineva ce am făcut în ultimii 17 ani de când tot mâzgălesc hârtia, îi voi putea răspunde senină că n-am uitat nicio clipă cum e să fii… june.
Felicitări! 🙂
MulÅ£umesc frumos, Mircea. Acum trebuie să îmi caut un (alt) Everest. 😀
Cu fiecare realizare a ta ma simt personal mai bogata. Sunt onorata de prietenii care ma imbogatesc spiritual.
c
Mă faci să plâng, Cristina! Åži mă faci să-mi fie ÅŸi mai dor de voi… Dar cine ÅŸtie, poate la un moment dat voi scăpa de fobia zborului peste ocean ÅŸi voi veni să vă văd. Cu cărÅ£ile la purtător, bineînÅ£eles! 😉
Felicitari! Regret ca nu v-am inminat chiar eu legitimatia. Mult succes mai departe!
MulÅ£umesc pentru gândurile bune ÅŸi sper ca de acum înainte să ne vedem mai des.