Pentru Zoe, pentru Alice și pentru încă cineva
Pe sub bretonul ei cârlionțat, ca de caniș
Ama visa adesea cu ochii larg deschiși.
Avea micuța noastră un mare ideal: să aibă „un ceva”œ al ei, cu totul și cu totul special
Visa la un miracol, o minune.
Ce-ar fi, de pildă, să poată să pătrundă în oglindă?
Ba nu, ce ar fi arhi ultra minunat ar fi să aibă creionul fermecat!
Cu care orice desenează de-ndată se-ntrupează.
Ar desena desigur un ponei cu ochii blânzi și corpul rotofei.
Da, asta îmi doresc, acuma știu!
Creionul magic. Cu care nu să scriu, ci orice desenez să fie viu.
Și îmi doresc atât de tare, încât mai am o singură-ntrebare: când o să am creionul magic oare?
Și-atât de tare Ama își dori, încât în fața ei, cât ai clipi, creionul magic se ivi!
Fetiței nu-i venea să creadă: creionul îi era dovadă că dacă îți dorești ceva atât de tare se împlinește, iată!
Ce-ntâmplare!
Încă nerevenindu-și din uimire, Ama dansa de fericire.
Am creionul fermecat, e-al meu!
Acum mă pot mândri că eu am în sfârșit ceva special.
Ceva numai al meu, fenomenal!
Ore întregi se învârti dansând prin casă, atât era de bucuroasă.
Începu apoi, pe îndelete, fără grabă, să plănuiască cum să pună creionul fermecat la treabă.
Ce să deseneze oare prima dată?
Poneiul? Un cățel?
Sau poate un castel?
Sau, și mai bine, un ghiozdan în formă de rachetă, cum avea Bogdan!
Ce să fie? Ce să fie?
E important, e prima ei magie.
S-a hotărât: prima minune desenată va fi poneiul mult râvnit, cu coama înspicată.
Degustarea de carte a zilei a fost „Creionul magic” de Ioana Slăniceanu, cu ilustrații de Margareta Udrescu. Mai multe detalii despre acestă carte găsiți pe site-ul editurii Pandora M și în librăriile din toată țara.
