Duminică am aterizat la spectacolul „Prințesa Kasja” care ne-a fost prezentat de către o companie de teatru belgiană, așa cum anunțasem, și cum era trecut de altfel și în program. Dar nu erau belgieni francofoni, ci din aceia flamanzi, lucru care ne-a explicat întrucâtva și numele ciudat al sus-numitei prințese, dar și limba în care s-a jucat – engleza, nu franceza, așa cum ne așteptam cu toții.
Trupa Cool Company ne-a prezentat așadar povestea ușor moralizatoare a unei fetițe – ați ghicit, pe nume Kasja! – care își uită vechii prieteni după ce ajunge prințesă. Spectacolul a fost simpatic, iar muzica – interpretată live la tot felul de instrumente – de-a dreptul izbutită. Actorii ne-au anunțat la sfârșit că au și un CD cu cântecelele din spectacol, CD pe care îl putem comanda online, dând căutare după compania lor. Eu l-am găsit chiar aici.
Luni am văzut spectacolul „Wonderful New World”, produs de Artika Theatre Company, din Grecia. Deși piesa a fost recomandată copiilor între 1-4 ani, am fost uimită să constat că se pot spune lucruri interesante și haioase chiar pentru cei mai tineri dintre spectatori. Princhindeii s-au distrat și au fost trup și suflet alături de interpretă care a vorbit pe limba lor. Și aici nu mă refer numai la efortul fabulos al actriței (Katerina Alexaki, deopotrivă și regizoare a spectacolului) de a se exprima corect în limba română, ci mai cu seamă la faptul că le-a vorbit copiilor de unu ori doi anișori aflați în sală despre problemele lor de suflet. Micuții au urmărit, cu ochii cât cepele, aventurile de care are parte un făt în pântecul mamei. Au aflat cum papă el, trăgând de cordonul ombilical sau cum se joacă și cum dă din piciorușe, mișcând burtica mamei sale. Și suprizele nu s-au oprit aici, pentru că bebe a ieșit afară, într-o lume nouă și minunată. Spectatorii au râs în hohote de bebelușul care păpa lăptic dintr-un balon, de cum stătea el la început pe burtică și de-abia își putea ridica căpșorul, de faptul că pe la cinci luni de-abia stătea în șezut ori de dificultățile lui într-ale mersului și, mai apoi, alergatului.
Concluzia mea, inevitabilă, este că poți face un spectacol realmente reușit chiar și pentru bebeluși. Trebuie doar să vrei, să iubești copiii și, desigur, să ai talent, chemare pentru lumea teatrului. Iar grecii m-au încredințat încă o dată, dacă mai era nevoie, că au talent cu carul. Se simte că teatrul s-a născut la ei… Voi ce-ați mai văzut din Festival?
