Ieri am avut parte de o cură intensivă de teatru. După spectacolul meu, la care Matei (juniorul familiei) a rezistat stoic deși îl mai văzuse de vreo patru ori și a aplaudat politicos, mi-am cerut scuze că l-am târât din nou să-l vadă (pentru simplul motiv că n-am avut în grija cui să-l las, nu de alta) și i-am promis o recompensă. Recompensă care a venit din partea trupei croate Žar ptica, care ne-a prezentat deliciosul spectacol Horror in the Linden Street (Strah u ulici Lipa) de Milivoj MatoÅ¡ec.
Titlul suna cam înspăimântător și deși organizatorii au încercat să-l mai îndulcească puțin, trecându-l în program ușor schimbat – Grozăviile din strada Linden, vă mărturisesc că tot îmi făceam griji înainte să înceapă, gândindu-mă că îmi voi expune puștiul la cine știe ce „experiment”. Până la urmă însă surpriza a fost totală și una dintre cele mai plăcute cu putință. Jocul actorilor a fost unul ireproșabil – sincer, credeam că numai americanii au actori „totali”, care cântă, dansează, fac pantomimă și joacă de parcă s-ar fi născut pentru asta; regia de milioane – n-am detectat nicio „burtă”, spectacolul a avut un ritm susținut, ceea ce într-un spectacol pentru copii este vital și, nu în ultimul rând, mesajul textului a fost unul minunat și neașteptat deopotrivă.
Textul ne vorbea despre aventurile unui puști (zis Mungos Nevada), care fuge de acasă și ajunge pe strada Linden unde începe să terorizeze niște copii mai mici decât el, aparent fără motiv. Până la urmă însă lucrurile se clarifică și aflăm cu stupoare că Mungos era, la rândul lui, un alt copil speriat, care-și ascundea teama de respingere în spatele unei măști de duritate și violență. Mungos fugise de acasă fiindcă avea de dat două corigențe și se temea că nu le va lua pentru că „profesorii nu-l plac”. Pe mine una finalul m-a luat prin surprindere, fiindcă, recunosc, eu mă gândisem la tot ce era mai rău cu putință, numai la asta nu. Deși până la urmă varianta „fobiei de școală” era cea mai firească dintre toate. Concluzia mea a fost următoarea: croații știu „să se joace” și au un umor de invidiat.
Azi încercăm să mai vedem două spectacole: Droplets, propus de La Societa Della Civetta, Bologna, Italia și Princess Kasja, prezentat de Cool Company Hoeilaart, Belgia, pentru copiii între 4-9 ani. Sper să ne simțim la fel de bine! Ceea ce vă dorim și vouă…
