Între 16 și 18 martie 2018 a avut loc atelierul de creație literară pentru autori și ilustratori români „Mini-doză de grandoare”, atelier organizat de asociațiile Citim Împreună România și Cu alte cuvinte, găzduit de Muzeul Național al Literaturii Române și sponsorizat de editura Cartea copiilor.
În cadrul acestui atelier interactiv, care a ținut ca-n povești, trei zile și trei seri încheiate, ne-am adunat în jurul lui Jane G. Meyer, scriitoare și editoare de cărți pentru copii din Santa Barbara, ca să învățăm tehnici de scriere pentru povești sub 1.000 de cuvinte, dar, mai ales, ca să înțelegem de ce trebuie să luăm în serios astfel de cărți, de ce e important să le respectăm și să adoptăm și pe piața noastră de carte o nișă care face furori pe alte meleaguri.
#Day1. În prima seară am urmărit o prezentare elaborată și bine documentată pe tema beneficiilor lecturii încă din prima zi de viață a copilului. Mulțumită background-ului meu medical, cam tot ce s-a discutat atunci îmi era cunoscut, dar m-am bucurat că astfel de informații (studii, date statistice) ajung și la părinți ori la părinții în devenire, fie ei scriitori, ilustratori, editori ori jurnaliști. Lucrând mult și în presa de popularizare a științei („Știință și tehnică”, revista „Mami” etc.), știu din proprie experiență cât de greu sunt acceptate astfel de informații de către publicul larg, de către cei de care depind până la urmă, financiar și emoțional, viitorii noștri cititori. Deci nota zece pentru prezentarea de vineri seara, dragă Jane! Și mulțumim, Brandi, pentru că ne-ai arătat și cum trebuie citită o astfel de carte – cu intonație, lent sau mai ritmat, cu pauze pentru accentuarea suspansului, o dată, de două ori, de nouă ori și, desigur, neapărat arătând ilustrațiile copiilor.
Știind că informațiile de genul acesta par vorbe-n vânt dacă nu sunt întărite de exemplul personal, Jane ne-a povestit și despre viața ei de familie, despre felul în care și-a crescut copiii, despre modul foarte diferit în care aceștia au reacționat în fața insistențelor ei de a le citi zi de zi cel puțin 20 de minute, motiv pentru care cred că a și fost atât de convingătoare. Așa că am să-i urmez exemplul și am să vă spun că eu i-am citit băiatului meu seară de seară până la vârsta de opt ani. N-am fost nici pe departe un părinte model, dar cu asta știu că l-am ajutat. Ce rost au avut toate aceste strădanii? Păi, mai întâi de toate, în primii ani de școală a fost mult peste media clasei lui. Ba chiar unii colegi îl necăjeau întrebându-l – „De unde știi atâtea cuvinte? Ai învățat dicționarul pe de rost?” Singur, lucrurile n-au stat mereu pe roze, pentru că după ce ne-am despărțit de doamna învățătoare, noi, părinții, am rămas singuri în linia întâi, dar am continuat bătălia. Pentru că după ce am depășit faza cititului împreună („Omida mâncăcioasă” – Ed. Cartea copiilor / „Apolodor” – Ed. Humanitas / „Domnul Bliss” & „Vrăjitorul din Oz” – Ed Rao – doar câteva exemple) și a început să citească singur („Matilda”– tot ed. Rao – prima carte pe care a citit-o singur și a fost foarte apreciată, deși era „cu o fată”), vreo câțiva ani am stat liniștiți, știind că descoperise niște colecții, că avea deja autori favoriți. Apoi a ajuns adolescent și am dat iar de necaz. Dar ne-am încăpățânat să căutăm cărți de impact pentru vârsta și, mai ales, pentru preocupările lui, și uite așa am descoperit aparițiile editurii Paladin, coordonată pe atunci de Michael Haulică, și am fost salvați de „greii” literaturii SF. Nu încerc să vă dau rețete, probabil o fată de 15 ani n-ar citi space opera, dar cred că e important să nu abandonați căutările până când nu găsiți cărțile potrivite pentru copilul vostru. Și această călătorie trebuie să înceapă, desigur, cu o poveste simplă, sub 1.000 de cuvinte, după cum ne-a explicat și Brandi Bates – Citim Împreună România.
#Day2 Când ne-am reîntâlnit a doua zi dimineață, cred că fiecare participant își „cântărise” deja textele, își numărase cuvintele și începuse destul de serios să se întrebe ce ar mai fi de tăiat din poveștile ori din poeziile pe care le scrisese. Și, desigur, se gândise cum ar putea propune un text atât de scurt unei edituri din România. Adina Rosetti ne-a mărturisit că ei „i-ar fi fost jenă să trimită așa ceva unei edituri de la noi, pentru că nimeni n-ar fi luat-o în serios”, ceea ce a pus punctul pe ”œi”, zic eu. Toți gândeam la fel, deși poate n-am apucat s-o spunem, și înclin să cred că acesta este și principalul motiv pentru care nu avem povești sub 1.000 de cuvinte semnate de autori români. Pentru că chiar e cam ciudat să trimiți cuiva un text de 500 de cuvinte, oricât de haios și de bine scris ar fi. Dar, totuși, ce ar fi de făcut? 🙂 Părerea mea e că scriitorul nu ar trebui să mai plece singur la luptă. Cred că ar fi mai bine să facă echipă cu un ilustrator și să propună editurilor un proiect care să includă o poveste scurtă, două-trei ilustrații, un storyboard etc. Sunt convinsă că o astfel de propunere ar fi mai greu de ironizat. Poate ar fi ignorată, sigur că da, dar nu cred că ar fi ridiculizată.
În aceeași dimineață și puțin după prânz am mai vorbit despre diverse tehnici de scriere, am primit recomandări despre cum să scriem o poveste care ar trebui citită cu voce tare, dar am și asistat la o discuție importantă, intitulată „Ce-i de făcut? Cărți ilustrate scrise de autori români în mai puțin de 1.000 de cuvinte”. La această discuția, moderată de scriitorul și traducătorul Florin Bican, au participat: Adina Rosetti (autor), Livia Coloji (ilustrator), Virginia Costeschi (editura «Trei»), Laura Albulescu (editura «Arthur») și Cătălina Ulrich Hygum (profesor universitar) și s-au discutat atât de multe lucruri interesante, unele dintre ele chiar cred că ar fi meritat niște întruniri separate, încât nu am cum să le pomenesc pe fiecare-n parte, pentru că oricum am depășit de mult lungimea standard a unui articol de blog. Tot ce vă pot spune este că mă bucur că în sfârșit ne-a adus cineva față-n față pe toți – scriitori, ilustratori, editori – și sper că la următoarele întruniri vom fi ceva mai onești și mai dispuși să ne asumăm niște riscuri.
#Day3 Pentru că în cea de-a treia zi am primit mai mult sfaturi legate de designul unei cărți și de ilustrații, am să-i rog pe ilustratori să mă ierte că n-am să scriu și despre asta, deși am aflat multe lucruri interesante despre „spațiul negativ” și despre raportul corect text-ilustrație pentru o astfel de carte. Aș vrea să închei cu o pagină dintr-un text nominalizat la concursul „Trofeul Arthur” în 2014, dar care nu și-a făcut încă drum spre micii cititori. Între timp, autorul textului s-a împrietenit cu doi ilustratori talentați, care i-au realizat câteva desene, și întrucât nu au găsit o editură dispusă să riște cu cartea lor, se gândesc la o soluție de crowdfunding pentru acest proiect. Sigur, nu e o poveste sub 1.000 de cuvinte, pentru că acest text s-a supus rigorilor unui regulament, dar e un exemplu de text bine scris, care nu a avut șansa să fie publicat. Iată doar pagina de deschidere, reprodusă cu acordul autorilor.
Asta așa, ca să închei într-o notă optimistă și să nu rămânem cu impresia că editurile de la noi preferă traducerile în detrimentul scriitorilor români doar pentru că românii ar fi nepublicabili. În plus, sunt încredințată că în următoarele luni editurile vor fi asaltate de propuneri de povești „pitice”, cu sau fără ilustrații, care mai de care mai publicabile. Și sper din suflet ca atunci când aceste minuni vor apărea pe piață, autorii să nu uite să le mulțumească frumos organizatorilor, gazdelor și sponsorului atelierului de scriere creativă „Mini-doză de grandoare”.
Mesaj din partea organizatorilor
Cărțile ilustrate scurte (sub 1.000 de cuvinte) sunt un prim pas esențial în procesul de alfabetizare a copiilor. Alfabetizarea începe odată cu prima carte a bebelușului/copilului, care îi este citită de nenumărate ori. Din ce în ce mai mulți părinți înțeleg cât e de important să le citească copiilor cu voce tare (mai ales în primii trei ani de viață), iar cărțile ilustrate scurte sunt o alegere firească pentru primele lecturi. Aceste cărți devin apoi primele cărți pe care un copil învață să le citească singur.
Din păcate, cărțile ilustrate scurte, crescute și cultivate local, lipsesc în mare măsură din literatura română pentru copii. Noi ne dorim să contribuim la schimbarea acestui aspect.
Contact
[email protected]
0744 876 192 (Cris Pîrvu/Cu alte cuvinte)
0723 291 351 (Brandi Bates/Citim împreună România)
