Am scris „Viața ca o poveste” cu vreo douăzeci de ani în urmă. Tot cam în aceeași perioadă textul a fost premiat în cadrul concursului de dramaturgie „Camil Petrescu”, organizat de Ministerul Culturii, și a avut premiera absolută pe scena Teatrului Național din Târgu-Mureș. Și de atunci se tot joacă. Ba pe scenele profesioniste, ba în școli și cluburi de teatru, ba la Teatrul Național Radiofonic. De vreo câțiva ani a fost tradus și în limbile engleză și germană. În germană s-a și transformat într-un spectacol foarte reușit, grație trupei „Nil Junior” din Timișoara. În engleză încă nu l-am văzut pe vreo scenă, dar n-au intrat zilele-n sac, nu-i așa?
Și acum iată că a ajuns și comedie muzicală, interpretată cu măiestrie de către prima trupă de teatru muzical cu și pentru copii din România, condusă de Daniela Nane. Azi am asistat la spectacolul-lectură, am ascultat și minunatele melodii compuse de Adrian Daminescu și ne-am distrat cu toții, spectatori și actori, de parcă am fi luat parte la o serbare de zile mari.
Copiii din trupa Danielei sunt foarte talentați. Nu vă spun asta pentru că au citit textul meu, ci pentru că pe unii chiar cred că-i vom vedea pe scenele profesioniste în anii ce va să vină. Mie mi-au plăcut toți – Albă ca Zăpada, Mihaela, Actrița, Zâna Ursitoare, sensibile și serafice, alături de impunătoarea Mamă Vitregă și desigur, de simpaticul Hansel și de Balaurul cu voce pătrunzătoare, a la Alan Rickman. Vă mulțumesc dragi prichindei-actori pentru entuziasm și pentru efortul depus în prima voastră zi de vacanță. Le mulțumesc din suflet spectatorilor, pentru că au fost alături de noi, și, desigur, Danielei Nane, care a preferat textul meu oricăror dramatizări după poveștile clasice, care poate i-ar fi adus mai rapid atenția publicului.
Vă doresc vacanță plăcută și abia aștept premiera acestui viitor spectacol!
Și câteva secvențe video:
