Tărâmul lui Andilandi

Zapis de trecere către o altfel de copilărie

Sarea – tradiţie, simbol şi ritual

Importanţa sării pentru comunităţile umane este binecunoscută, nu doar sub raport economic, ci şi spiritual. Nevoia de sare, atât pentru oameni, cât şi pentru animale, a făcut ca aşezările din apropierea izvoarelor şi lacurilor sărate să fie mai numeroase încă din preistorie, în special în rândul populaţiilor de agricultori. Sarea a fost obţinută fie prin evaporarea apei sărate, ca urmare a expunerii ei la soare, fie prin fierberea apei de mare. Asemenea procedee de extragere a sării marine mai sunt întâlnite şi astăzi.

Imaginea unei exploatari de sare Exploatarea şi valorificarea sării la noi în ţară a fost analizată printre alţii de cercetători precum V. Cristescu [1], pentru perioada romană, Al. Doboşi [2], pentru evul mediu transilvănean, I. Şuta şi A. Ilea, pentru Maramureş şi Bihor în sec. al XVIII-lea [3] sau Mara N. Popp [4], pentru Ţările Române. Pentru perioada modernă şi contemporană lucrările sunt încă şi mai numeroase. Drumurile sării şi comerţul cu acest nepreţuit aliment au constituit o preocupare şi pentru etnologi, lucrările lui Romulus Vulcănescu [5], Maria Bocşe [6] şi alţii, fiind binecunoscute. Extragerea sării, litigiile privind dreptul asupra comercializării ei, sarea ca monedă de schimb, sarea în toponimie, terminologia sării, sarea în alimentaţie, sarea în medicina populară, sarea în folclor, sarea în farmece, descântece şi desfaceri, sarea în legende şi basme, toate acestea au reprezentat doar o parte dintre subiectele posibile.

Abstract
Salt has been used in different ways since the beginning of civilization. Researchers analyzed the methods of obtaining salt along history, the prize of salt in different parts of the world, the disputes over the rights of selling it, salt used in medicine, in folklore, its symbolism, etc.

Salt has been used by Romanians in different traditional rituals as a fortune teller or to protect people, animals and places, having a purifying role. Salt is used even today in other rituals at weddings or child birth to protect or to cleanse. Parts of the rituals have been changed or modernized, some of the meanings have been lost, the roots being found only in remote villages or in the memories of some old storytellers.

Sarea are însă şi o valoare simbolică importantă la majoritatea populaţiilor. Folosită ca element purificator în şintoism, ca simbol al hranei spirituale în liturghia botezului – “sare a înţelepciunii” –, ca ofrandă împreună cu pâinea în creştinism, sarea este şi un element important în ritualuri, de la cel ebraic de sfinţire a victimelor, de purificare a gospodăriei la diverse populaţii, până la cel de purificare a spaţiului de către luptătorii de sumo. La greci, la evrei, la arabi, ca şi la români, sarea este şi un simbol al ospitalităţii şi al prieteniei, pentru care este împărţită, având valoarea unei legături de frăţie [7]. Sarea este considerată şi element primordial, deoarece lichidul amniotic, în care se scaldă embrionul, este sărat, ca şi marea din care a apărut viaţa pe planetă [8].

În spaţiul românesc sarea este folosită pentru acţiunea sa benefică sau malefică în diferite ritualuri.

Astfel, sarea este folosită în ritualuri de aflare a viitorului. Exemplul cel mai cunoscut de meteorologie populară, care s-a păstrat până astăzi, este cel în care în noaptea de Sfântul Vasile se pun pe pervaz 12 coji de ceapă umplute cu sare, menite celor 12 luni. A doua zi, cantitatea de apă aflată în coji va fi atribuită lunilor ploioase sau secetoase ale noului an [9]. În anumite zone ale ţării, se crede că “dacă arunci o mână de sare în foc, stă ploaia” [10], iar dacă “se umezeşte sarea fără motiv în vasul în care este păstrată, înseamnă că se apropie ploaia” [11].

Sarea se foloseşte şi în ritualuri de aflare a ursitei. Turta de Sfântul Andrei este o pâiniţă nedospită, foarte sărată, preparată de fetele nemăritate în ajun de Sântandrei, pentru aducerea ursitului, menit să stingă setea [12]. În alte zone, turta era dată la câine sau pisică pentru a vedea direcţia din care va veni ursitul [13].

Şi aflarea sexului copilului nenăscut cu ajutorul sării este consemnată de mai mulţi cercetători [14].

Dacă pui sare pe capul unei femei îngreunate, fără ştiinţa ei, şi dacă ea în urmă pune mâna pe nas, atunci are să nască băiat; iar dacă pune mâna la gură, are să nască fată.

Sarea are şi valenţe apotropaice, putând proteja şi purifica oameni şi animale, ba chiar şi spaţiul de locuit. La construcţia unei case, se pune aghiasmă, tămâie, sare, capete de câine ori de vită, sub talpa casei, la fiecare colţ, “să ferească Dumnezeu casa de fulgere, de foame şi de boli. Pâine şi sare să fie în casă” [15].

Pragurile casei se presară cu sare sfinţită pentru a proteja casa împotriva farmecelor, cu acelaşi scop punându-se sare în încălţări, sau pe capul copilului, când este descântat cineva bolnav din casă, pentru a-l proteja împotriva bolii [16]. Vitele sunt protejate de farmece tot cu ajutorul sării, pusă în hrană sau descântată şi îngropată sub pragul uşii de la grajd [17].

Sarea, pelinul şi usturoiul în jurul cărora a jucat ceata de căluşari sunt folosite mai apoi la diferite leacuri [18].

Sarea poate fi însă folosită şi în magia neagră pentru a provoca răul, prin farmece şi descântece, de la luarea manei la vite, (se pune un drob de sare în calea vitelor să treacă peste el, pierzându-şi astfel mana), până la provocarea morţii unei persoane, pentru aceasta folosindu-se sare ţinută sub limba mortului şi apoi pusă în mâncarea celui a cărui moarte este dorită [19]. Ca ofrandă, sarea este folosită de vrăjitoare, într-un ritual complex. Vrăjitoarea depune sarea împreună cu pâinea în locul de unde a smuls mătrăguna sau bozul, pentru a îndupleca spiritul plantei s-o ajute şi pentru a putea s-o ia acasă [20]. Ofranda de sare este dată apei pentru a obţine puterea lecuitoare [21]:

Apă curgătoare
Eu te sorocesc
Din cap
Până-n picioare
Tot cu pâine şi cu sare
Să lecuieşti pe (cutare)
Cu leac,
Sănătate şi veac

În ciclul vieţii, sarea este folosită bunăoară la naşterea unui copil, în scaldă, sau pentru îmbunarea ursitoarelor [22]. Pe prag, pe fereastră sau pe o masă la capul lăuzei se pun sare, pâine şi o serie de obiecte simbolice, pentru a i se prezice o viaţă cât mai prosperă noului născut. O altă întrebuinţare este în ceremonialul de nuntă, pentru prosperitatea mirilor [23]: tânăra pereche este îndemnată adesea de către mama mirelui să lingă sare de pe o pâine.

Caracterul sacral al sării se manifestă şi prin respectarea anumitor tabu-uri legate de întrebuinţarea ei: să nu verşi sarea că va fi ceartă în casă, dacă ţi se fură sarea de la vite ele vor muri, să nu dai sare din casă lunea pentru că îţi mor vitele, şi multe altele, considerate superstiţii, dar care au rămas în practică până în zilele noastre [24].

Întâmpinarea oaspeţilor de seamă cu pâine şi sare, semn de ospitalitate, dar şi de onorare a acestora, este întâlnită pe tot cuprinsul ţării. Gestul s-a conservat însă ca o tradiţie, şi nu ca un ritual în care participanţii sunt pătrunşi şi convinşi de semnificaţia lui.

Desigur ritualurile descrise mai sus n-au rămas neschimbate de-a lungul timpului, ele fiind mereu îmbogăţite cu noi elemente, pentru a le sublinia importanţa sau pentru a impresiona. Semnificaţia unora dintre ele s-a pierdut în decursul timpului, altele au primit noi interpretări, în funcţie de cunoştinţele celor ce le practică. Modernizarea satelor a făcut ca multe din ele să dispară, rămânând doar în amintirea, uneori lacunară, a celor în vârstă. Ritualul complex, folosit în farmece şi descântece, desfăşurat adesea în pădure sau în apropierea unui curs de apă, a făcut loc celui cu o formă mai simplă, efectuat în interiorul locuinţei, ferit de priviri străine. Credinţa în eficacitatea unora dintre aceste ritualuri a dispărut aproape în întregime, iar biserica a avut un cuvânt greu de spus în abandonarea lor, în special a celor legate de magie. Credinţele individuale au o viaţă mai lungă decât ritualurile păgâne colective, care au rămas doar în lucrările etnografilor şi, poate, în anumite sate izolate. Renaşterea unora dintre ele, efectuate de vindecătoare sau vrăjitoare moderne, cu reclame pe internet sau în presă, la care mai apelează din disperare unele persoane, au foarte puţin sau chiar deloc de-a face cu străvechea tradiţie românească.

[1] Cristescu, V., Viaţa economică a Daciei romane, Piteşti, 1929, p.50-52

[2] Doboşi, Al., Exploatarea ocnelor de sare din Transilvania în Evul Mediu (secolele XIV –XVI), Bucureşti, 1951 p.125-166

[3] Şuta I, Ilea A., Aspecte privind exploatarea şi valorificarea sării în Maramureş şi Bihor în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, Oradea, 1968

[4] Popp N. Mara, Drumuri şi ocupaţiuni vechi în Ţările Româneşti, Bucureşti, 1938

[5] Vulcănescu Romulus, Călăreţii sărari, Bucureşti, 1963

[6] Bocşe Maria, Sisteme de transport şi comunicaţie în Munţii Trascăului (Valea Mogoşului), 1968

[7] Chevalier, Jean, Gheerbrant Alain, Dicţionar de simboluri, Bucureşti, 1995, p.191-192

[8] Pont-Humbert, Catherine, Dicţionar universal de rituri, credinţe şi simboluri, Bucureşti, 1996, p.279

[9] Marian Simion Florea, Sărbătorile la români, Bucureşti, 1994, p. 71

[10] Manoliu Vlad, Mic dicţionar de astronomie şi meteorologie ţărănească, Bucureşti, 1999, p.127

[11] Ibidem, p.123

[12] Ghinoiu Ion, Obiceiuri populare de peste an, Bucureşti, 1997, p.206 – Niculiţă Voronca, Elena, Datinile şi credinţele poporului român, adunate şi aşezate în ordine mitologică, Cernăuţi, 1903, p. 187

[13] Budiş Monica, Microcosmosul gospodăresc, Bucureşti, 1998, p.134

[14] Olteanu Antoaneta, Şcoala de solomonie. Divinaţie şi vrăjitorie în context comparat, Bucureşti, 1999, p.359

[15] Manoliu Vlad, op. cit. p.83

[16] Olteanu Antoaneta, op. cit. p.357

[17] Ibidem 358 şi 359

[18] Olteanu Antoaneta, Ipostaze ale maleficului în medicina magică, Bucureşti, 1997, p.187

[19] Idem, Şcoala de solomonie, p.357

[20] Idem, Ipostaze ale maleficului în medicina magică, p.196

[21] Ibidem, p.218

[22] Budiş Monica, op. cit., p.130

[23] Evseev, Ivan, Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească, Timişoara, 1998, p.408

[24] Gorovei Artur, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, Bucureşti, 1995, 211-212

Etichete: , ,

Sultana Avram este conferenţiar universitar dr. la Facultatea de Istorie şi Patrimoniu "Nicolae Lupu" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu şi coordonator al seriei de antroplogie "Istorie şi Tradiţie în Spaţiul Românesc".

Alte pagini semnate de

9 răspunsuri »

  1. Buna ziua, aş dori să îmi spuneţi şi mie cum alung farmecele şi făcăturile din casă cu sare. Am încercat mai multe metode, dar nici una nu a dat rezultat. Vă mulţumesc.

  2. Din păcate nu vă putem ajuta. Acesta este un articol de antropologie, o scurtă prezentare a anumitor practici magice ale poporului român. Nu are decât un caracter informativ, general.

  3. Ma intereseaza ritualurile cu sare de magie alba si neagra. Am avut o relatie cu cineva care facea aceste ritualuri cu sare in casa. Nu le-am vazut, dar mi-a spus ca le facea si mi-a mers foarte rau cu aceasta persoana. Vreau sa stiu mai mult sau cum se pot “intoarce”. Multumesc.

  4. Ne pare rău, dar nu vă putem ajuta.

  5. Daca doriti sa stiti cum se procedeaza cu sarea eu am cartea “Ritualurile magice cu sare”. Nu stiu daca se gaseste pe internet, incercati sa o cautati. Acolo veti afla multe lucruri despre ce trebuie sa faceti, dar – atentie mare – nu va jucati cu ritualurile sub nici o forma. Sunt foarte periculoase! Numai si numai daca sunteti foarte sigur ca aveti ceva de facut. E bine sa intrebati pe cineva, sa cautati un indrumator sau eventual sa mergeti undeva la un stand sa cautati unde se vand obiecte oculte, pietre, talismane protectoare etc. si sa intrebati pe vanzatoarea de acolo. Ea va stii ce raspuns sa va dea. Nu va duceti la oricine, sunt multi escroci in vrajitorie.

  6. Aţi putea să-mi trimiteţi email să-mi ziceţi cum aţi făcut? Ca idee, nu altceva.

  7. Cum am făcut ce anume?

  8. Salut. Am o problemă. Acum două săptămâni am găsit pe parbrizul maşinii o felie de pâine şi sare aruncate de aproape, se exclude aruncatul de la balcon. Atunci nu prea am luat în seamă, dar astăzi de dimineaţă am găsit iar o felie de pâine şi sare pe cealaltă maşină, tot proprietatea mea. Rog pe cineva dacă mă poate ajuta: ce înseamnă toate astea sau ce semnifică? Vă mulţumesc.

  9. Semnificaţia e simplă: trăieşti într-o ţară / oraş / cartier / vecinătate în care oamenii sunt mai puţin civilizaţi şi aruncă pâine pe maşini. Poate era un copil nemulţumit de sandvişul primit la pachet, pentru şcoală. Cine ştie? Soluţiile sunt trei: obişnuieşte-te cu ideea, schimbă locul, vinde maşinile. Singurul sfat e însă următorul: nu crede în superstiţii.

Lăsaţi un răspuns




Puteți folosi următoarele tag-uri XHTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Utilizatori de Twitter
Vă puteţi introduce datele personale în forma de mai sus sau vă puteţi autentifica cu contul de Twitter apăsând pe butonul de mai jos.