… sau cel mai nimerit exemplu că o carte bună nu merită să fie mereu ecranizată. Mai ales atunci când nu crezi îndeajuns în ea, ori nu ești dispus să cheltui atât cât s-ar cuveni pentru un fantasy, care costă, mon cher, nu glumă. Despre film, cu mare durere în suflet, nu vă pot spune decât atât: nu mergeți să-l vedeți, indiferent dacă ați apucat să citiți primele două volume ale trilogiei sau nu.
Dacă vă numărați printre cei care au devorat „Eragon” și „Eldest”, și au așteptat luni de zile apariția filmului, asemenea subsemnatei, dezamăgirea va fi cruntă. Atât de cruntă încât vă va tăia cheful, cel puțin pentru o vreme, să vă apucați de volumul trei. Iar celor care, dimpotrivă, n-au citit încă cele două cărticele îngrijite de Editura Rao, le pot spune doar atât: filmulețul acesta va avea „darul” să vă întoarcă din drum, să vă facă să uitați c-ați vrut să le citiți vreodată.
Mie, cel puțin, de mult nu mi-a fost dat să nimeresc la un film atât de prost. Să văd actori mari, nume cu rezonanță, neputincioși în fața unui scenariu de un penibil fără margini. Să „admir” o regie care nu s-a decis dacă vrea un fantasy eroic, în genul „Lord of the rings” sau un delicios film pentru prichindei, de genul „Charlie and the chocolate factory„. Să am parte de o scenografie demnă de circ, cu zale lucitoare, nou-nouțe, desprinse parcă din filmele lui Nicolaescu, și de balastul muzical, rămas parcă de la fratele mai mare și mai inelat…
Nu vreau să fiu mai răutăcioasă decât am fost deja, așa că am să închei aici, sfătuindu-vă încă o dată să nu aruncați banii de pomană și promițându-vă să revin cu amănunte despre cărțile lui Christopher Paollini, pe care continui să vi le recomand cu căldură, atât vouă, cât și puștilor voștri.
