Habar n-am cum sunt părinții voștri, dar am să încep acest post pe blogul meu prin a vă spune că ai mei sunt grozavi. Pentru ei am fost mereu centrul universului. Îmi cumpără cele mai tari jocuri, mă ajută la lecții, mă însoțesc la locurile de joacă și au grijă ca vacanțele mele să fie unele de neuitat. Dar cel mai important lucru e că mă ascultă mereu cu atâta atenție încât, uneori, ajung să-mi ghicească cele mai tainice dorințe. Și e super. Nu credeți?
Ei bine, acesta a fost și motivul pentru care, odată, în ziua în care am împlinit șase ani, am primit un cadou fantastic: părinții m-au ajutat să îmi fac un nou prieten!
Îmi amintesc că atunci mi-au dat o cutie ciudată, plină de găuri. Am luat-o în brațe convins că e ceva minunat. La început însă m-am speriat puțin, pentru că, atunci când am pus-o pe genunchi, cutia s-a mișcat. Inima a început să-mi bată cu putere și am ridicat ușurel capacul. Doar ca să trag cu ochiul. Atât. Dar în următoarea secundă capacul mi-a căzut din mână și… am încremenit de uimire!
– Îți place? m-a întrebat mama.
– Îhî, am răspuns gâtuit de emoție.
Și cui nu i-ar fi plăcut? Din cutia aceea mă privea cea mai frumoasă creatură de pe fața pământului! Un iepuraș alb ca zăpada, cu niște ochișori roșii, strălucitori, ca două rubine.
– Ești sigur că nu-ți doreai alt animăluț? m-a întrebat tata.
– Nu, e cel mai cool cadou din viața mea! am spus. Vă mulțumesc, sunteți grozavi!
– Mă bucur că am nimerit-o, a adăugat mama. Am ezitat între un câine și… dumnealui. Dar știam că îți plac mult iepurii.
– De unde știai?
Nu mi-a răspuns, dar mi-a arătat, zâmbind poznaș, cartea mea de povești favorită: „Aventurile lui Peter Iepurașul”, de Beatrix Potter. Am râs cu toții, după care ai mei m-au lăsat sigur cu noul meu prieten. Nu înainte însă ca tata să-mi spună:
– Apropo, să știi că e băiat. Asta în cazul în care te gândești deja la un nume.
După ce am rămas singuri, îmi amintesc că l-am scos pe prietenul meu din cutie și l-am ținut în brațe. Era cam speriat, iar mica lui inimioară bătea tare de tot, dar l-am mângâiat cu blândețe și s-a liniștit puțin. Atunci i-am spus, solemn:
– Te numesc Petrică, după cel mai cunoscut iepuraș din lume! Sper să-ți placă.
Petrică a dat din mustăți și m-a privit atent. Nu prea știam cam cum arată un iepure mulțumit, dar mie mi s-a părut atunci că zâmbește. Deși, desigur, n-am cum să dovedesc acest lucru.
Apoi l-am mângâiat și mai mult, pentru că blana lui Petrică era atât de moale, încât nu mă mai puteam opri din mângâieri. L-aș fi strâns și l-aș fi pupat zdravăn, atât de drag îmi era, dar m-am abținut. Nu puteam face asta de la prima întâlnire. Petrică nu mă cunoștea încă, nu-mi știa nici camera, nici mica noastră grădină. Așa că am așteptat să prindă puțin curaj. Apoi m-am prezentat.
– Pe mine mă cheamă Mihnea, iar aceasta e camera mea. Ce e al meu e și al tău!
Poate n-o să mă credeți, dar imediat după asta, Petrică mi-a sărit din brațe și a început să inspecteze încăperea. Părea să înțeleagă ce îi spun. Alt lucru pe care, desigur, nu-l pot dovedi.
Petrică a inspectat camera mea îndelung. A vizitat fiecare colțișor și a adulmecat atent, cu mustățile lui lungi, pentru a se asigura că totul e în regulă. Cu toate acestea nu părea să îi placă prea mult ce vede. Motiv pentru care a și făcut… două bile mici, negre, fix în mijlocul covorului. Nu m-am supărat, evident. Și mie mi se mai întâmpla să fac pe mine atunci când eram mult, mult, muuult mai mic. Și cred că oricui i se poate întâmpla. Așa că m-am făcut că nu văd, iar el s-a dus la fereastră. Și a privit afară, spre… grădină.
– Se pare că îți plac mai mult florile mamei decât jucăriile mele, i-am spus.
Petrică m-a privit și am văzut cum din ochii lui roșii țâșneau focuri de artificii. Și atunci am știut cum arată un iepure fericit!
Degustarea de carte a zilei a fost „Pentru Petrică, iepurașul meu cu ochii roșii” de Sînziana Popescu, cu ilustrații de Iulia Ignat și design de Adelina Butnaru – Faber Studio. Mai multe detalii despre acestă carte găsiți pe site-ul editurii Pandora M și în librăriile Cărturești.
https://www.facebook.com/sinziana.popescu/videos/1560442697324028/
