Staycation, final round

Marți – ziua 6
Marți n-am numărat ceasurile rele, dar am avut parte de unele mici neplăceri. Sau să fi fost mari și le-am trecut noi cu vederea? Ce mai contează… Știm cu toții că-n vacanță ești mai indulgent, mai predispus la concesii. Așa și noi când am găsit Palatul Șuțu închis pentru renovare (cică revine-n forță peste vreo două săptămâni), Hanul lui Manuc în șantier și Biserica de la Curtea Veche împrejmuită de schele. Cum începuse și ploaia la un moment dat, era cât pe ce să ne întoarcem acasă cu buza umflată. Noroc cu Patriarhia și Curtea Veche (beciurile și terasa), altfel n-apucam să vedem mai nimic din ce ne propuseserăm.

Dar cum suntem tipi perseverenți, spre seară am aterizat la Observatorul Astronomic și ne-am luat revanșa. Cerul s-a înseninat ca-n palmă și am putut vedea foarte clar planetele Marte, Venus și Saturn (cu inel cu tot), steaua Vega, plus o altă steluță dublă a cărei lucire a călătorit timp de 37 de ani până să ne lumineze ochiul lipit de ocularul telescopului. Noi ne-am amintit de celălalt Luceafăr, cel din manualul de literatura română, iar copiii erau în delir (și al meu printre ei, bineînțeles), stăteau cuminți la coadă în timp ce „nenea astronomul” ne povestea câte-n lună și în stele, iar la sfârșit l-au aplaudat îndelung. Mai ales că tipul le-a promis că dacă stau cuminți îl vor putea vedea și pe Michael Jackson, care cică s-a mutat pe Lună, iar Luna nu apărea decât pe la ora 2 dimineața. Cei mici ar fi stat cu plăcere până atunci…

Miercuri – ziua 7
Ieri ne-am propus să plecăm din nou din oraș, de data asta spre Mogoșoaia. Da, avem multe moșii, dar dintre toate asta e cea mai frumoasă… După ce am făcut turul de onoare al muzeului (pe dinafară) și am colindat pădurea, am trecut și pe la Capela Bibescu. Apoi am stat mult în grădină, în partea dinspre lac, de parcă am fi fost la noi acasă. De pe băncuța pe care mă așezasem am putut admira foarte bine terasa la care odinioară se adunau scriitorii români. Inclusiv etajul cu „odăile de creație”. Într-una dintre ele, nu știu în care și nici nu cred că mai contează, a murit Marin Preda.

Spre seară am reușit cu greu să ne desprindem din grădinile palatului domnesc, dar tot nu ne trăgea ața spre vastele noastre apartamente. Așa că ne-am mai plimbat o vreme pe la Fântâna Miorița și pe la vilele domnului Minovici, pe care noi îl admirăm mult. Să mai spun că Vila cu Clopoței era în renovare? No comment. Sper însă să reușesc să o revăd când se va deschide. Când? În curând…

Joi – ziua 8
Ultima zi de concediu era rezervată pentru Mănăstirea Cozia, unde am înțeles că e înmormântat Mircea cel Bătrân, împreună cu umbra lui… 🙂 Cel puțin așa ne-a spus Liviu Mihaiu că ar fi scris la Bac unul dintre picații de anul ăsta. Să-l credem? Să nu-l credem? Mie îmi e tare drag, așa că nu l-am sunat în emisiune să-i spun că poanta e veche. Noi am auzit-o încă din secolul trecut, pe când am dat Bacul noi înșine, dar poezia de referință e încă și mai bătrână… Oricum, una peste alta, noi n-am mai ajuns la Cozia din cauza vremii.

Așa că am rămas iar legați de glie și ne-am dus la… IMAX. Probabil că mulți dintre voi ați fost deja pe acolo, dar pentru noi a fost prima oară. Și n-am fost la orice film, ci la Toy Story 3. Un adevărat regal!

Din păcate, în loc să încheiem vacanța asta stranie plini de voioșie, eu am propus (mai bine tăceam) să vizităm și Muzeul Cotroceni. Nu s-a putut, normal. Ca să intrăm ar fi trebuit „să ne programăm telefonic cu o zi înainte” și să venim cu buletinele-n dinți până la poartă. Concluzia mea? Oamenii nu știu sau nu vor să facă bani… Erau trei omuleți albaștri la uniforme și la suflet care se plictiseau pe acolo și alți muzeografi care precis făceau aceeași chestie în interior.

Matei a plecat bombănind că el oricum nu voia să-l vadă pe cel care nu poate fi numit (de parcă s-ar fi și putut întâmpla una ca asta!), iar tati l-a șicanat spunându-i că nu l-au lăsat să intre pentru că l-au considerat ostil. Doar avea un tricou galben cu albastru, nu unul portocaliu. Eu rămân însă la convingerea mea: încă nu s-a aflat că Bucureștiul e oraș turistic și că se poate trăi bine merci din tăiatul biletelor cetățenilor care încă își mai permit să viziteze un muzeu, două… Înțeleg să evităm „grecizarea”, dar nu în toate privințele.