Întrucât vremea… și vremurile ne-au fost potrivnice, ne-am decis „să plecăm” în vacanță în București și prin împrejurimi.
Ziua 3 – Sâmbătă
Rătăciți în Paradis ar trebui să-i spun zilei a treia, în care m-am simțit atât de bine încât n-aș fi vrut să se mai sfârșească. La început, ne-am aventurat spre Băneasa, unde am poposit la Zoo. Știu că aici miroase rău pe alocuri și că a murit și elefantul, dar cred că locul merită încă vizitat. Oamenii au investit în modernizarea cuștilor, a băncuțelor și a coșurilor de gunoi. Mai sunt încă destule animale de văzut și deși par triste, ca în orice astfel de grădină, cei mici se bucură când le văd. Matei cel puțin a plecat încântat de acolo strigând că a văzut „șerpi grozavi” și că amicii lui, crocodilii de pe malul Nilului, „i-au făcut cu ochiul”.
După escapada la Zoo ne-am aventurat și în Grădina Botanică. Sau să-i spun Grădina Mireselor? Nu știu exact de ce, poate pentru că era sâmbătă, dar am întâlnit pe puțin zece mirese care se fotografiau în peisajul acela feeric și, desigur, ne-am pus și noi tot atâtea dorințe pentru noroc. Matei n-a vrut să mi le spună pe ale lui, așa că și eu le-am ținut secrete pe ale mele. Apoi ne-am învârtit prin zonă și ne-am minunat cum de a scăpat grădina asta asaltului „civilizației”. Până la urmă se află chiar în buricul târgului, da’ aici n-auzi nicio mașină, nicio manea și desigur, nicio bormașină. În plus, „peisagiile” par desprinse din poveștile cu zâne. Eu una m-am îndrăgostit de Grădina italiană, iar băieții au făcut o pasiune pentru labirinturile vii ale francezilor. Serele erau închise, dar am promis să revenim în curând. Doar anul ăsta s-au împlinit 150 de ani de la înființarea Grădinii Botanice din București. Și cu siguranță se vor organiza multe evenimente pe care ne-am propus să nu le ratăm.
Ziua 4 – Duminică
Ploaia de dimineață ne-a cam descurajat, e drept, dar după prânz ne-am luat frumușel piciorușele la spinare și am purces la drum. Ne-am prefăcut că suntem turiști străini și că am venit în București că așa ne-a cășunat nouă să vizităm cele mai frumoase locuri din capitala României. Și poate n-o să credeți, dar chiar am găsit câteva… 🙂
Ziua 5 – Luni
În prima zi a săptămânii ne-am zis să fugim din București spre o altă pădure din jur – la Cernica. Mănăstirea nu era neapărat în plan, o mai văzusem și cu alte ocazii, de sărbători, dar până la urmă a fost singura pe care am putut s-o revedem în tihnă și cu mare drag. Din cauza ploii, în pădure nu puteai intra decât cu cizme de cauciuc – ce să-i faci, vremea 🙂 -, iar locul de agrement de pe malul lacului ia-l de unde nu-i – vremurile, da… Chiar, voi ce știți, mai există? Ori o fi doar așa, pentru cunoscători sau pentru amatorii de vânătoare, după cum am înțeles de pe unele site-uri mai documentate?
Pe drumul de întoarcere, undeva între Cernica și comuna Pantelimon, ne-am oprit să vizităm din nou Ferma animalelor. Știu că am mai trecut pe aici prin primăvară și că v-am scris despre ea, dar de data asta a fost mult, mult mai frumos. Eram aproape singurii vizitatori, deci ne-am simțit de parcă am fi descins pe moșia noastră de la țară. Am hrănit și fotografiat animalele, am călărit și ne-am odihnit în foișor până spre seară, când s-a făcut vremea să ne întoarcem în București.
Apoi, cum tot nu ne ardea să ajungem acasă, ne-am oprit și în Cișmigiu. Aici, aceeași poveste ca-n Herăstrău: cuști cu păuni (oare cine o fi fost cu ideea?), chioșcuri cu limonadă, locuri de joacă haioase pentru puști. Și în plus, nelipsitele hidrobiciclete… Asta e, dacă n-am fost cuminți și în loc să ne ducem frumușel acasă am zbughit-o în parcuri – am fost pedepsiți să dăm la pedale ore în șir… Și bine ne-au făcut!
