În dimineața zilei de Sf. Vasile copii merg pe la rude și pe la vecini cu Sorcova pentru a le ura sănătate și belșug în anul care începe. Cei mici poartă în mâini simbolul obiceiului: Sorcova, lucrată astăzi din flori artificiale prinse pe o nuia.
Colind de ridicat părul în cap.
Colind de făcut pielea de găină.
Colind de plâns în șoaptă.
Colind de supărare.
Colind de năduf.
Acesta este originalul. 🙂 Să-l ascultați cu plăcere! http://www.youtube.com/watch?v=11A7gLK2SZg
Știu că n-aveți timp de citit zilele astea, iar mie oricum aproape că mi-au dat lacrimile, așa că nu mă lungesc la scris. Ascultați…
De o vreme încoace nu mai îndrăznesc să deschid televizorul ori să citesc ziarele. Mi-am propus chiar să nu mai intru nici pe twitter o vreme, până când nu se liniștesc oamenii și până când nu încep din nou să-mi spună lucrurile interesante și simpatice pentru care mi-am propus inițial să-i urmăresc. Nu mai vreau să știu de prieteni care se ceartă între ei pentru că n-au votat cuminte și cu minte. Nu mai vreau să știu nimic de prostie, vulgaritate, ură și violență de limbaj.
Având în vedere că nu ne-am descurcat grozav cu pozele la primul nostru post cu plăcinta cu mere, deși plăcinta a ieșit grozav, vă asigur, ne-am gândit ca de data aceasta să facem mai puține fotografii și să încercăm o rețetă și mai simplă. Mai precis, să resuscităm una mai veche de pe site: clătitele de post.
Citește în continuare "Clătite de post cu gem de afine sau miere de albine"
Pornind de la filmulețul „Ratatouille„, care a rămas „the one” în topul preferințelor familiei noastre în materie de filme Disney, care ne-a inspirat și ne-a dat curaj să încercăm, am reînviat această mică rubrică a site-ului nostru în speranța că ne vom distra copios, că îi vom amuza și pe alții și, de ce nu, poate îi vom convinge pe unii dintre cititorii noștri să ne calce pe urme. Ni s-a părut un mod haios de a petrece mai mult timp împreună. Dacă aveți și alte idei ori rețete, vă rugăm să ne scrieți.
Citește în continuare "Anyone can cook…"
Pasca e un dulce festiv pe care l-am iubit, dar care nu se prea făcea în Transilvania. Poate mă înșel, dar prima pască minune pe care am mâncat-o a fost în Moldova, la Bicaz, când mi-am făcut vacanța la una dintre fostele mele colege de facultate…
Cum pe vremea aceea mâncam repede, fără să pun prea multe întrebări sau să cer rețete, mai jos v-am dat altă varianta. Pe asta însă a testat-o bunica, și funcționează! Să aveți spor și, mai ales, poftă!
Mielul e singura carne după care cred că aș tânji o vremen dacă m-aș decide să devin vegetariană profesionistă. Bine, probabil m-aș obișnui până la urmă și aș uita-o, dar cu siguranță nu mi-ar fi ușor. E carnea care îmi place cel mai mult și, așa cum se întâmplă de obicei, și cea pe care o mănânc cel mai rar. Mai precis o dată pe an: de Paște… Asta era singura dată când la noi în familie se gătea friptură de miel ori drob.
Drobul pe care vi-l recomand mai jos nu e chiar rețeta mamei, dar e ceva asemănător, ceva care nu vă poate ieși decât bine, dacă aveți timp, chef și puțină răbdare să-l preparați.
Citește în continuare "Delicioase de Paște: Drob de miel"