O altfel de carte pentru copiiAveți aici un link către o cărticică pentru copii între 4 și 8 ani care a stârnit controverse uriașe. De ce? Cartea vorbește despre povestea unor pinguini homosexuali. Recenziile de aici încep toate cam la fel. „This wonderful story…”, „Charming!”, „A little miracle for children”…
Eu mi-am comandat-o, dar nu mi-a ajuns încă, deci nu vă pot spune mare lucru despre ea. M-ar interesa însă ce credeți voi despre ideea asta. Vi se pare ok? Ați lua o carte de genul ăsta pentru copiii voștri?
E un trend? E doar un soi de „teribilism” literar? Există o piață pentru așa ceva?
este creatoarea seriei fantasy Andilandi, despre aventurile din Celălalt Târâm ale unor copii „încercați” de invidie, egoism sau lipsă de încredere în sine. Dar nu puțini dintre vizitatorii noștri o cunosc și drept autoare de teatru pentru prichindei sau de cărți bogat ilustrate, pentru copii mai mici. Sînziana Popescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala de Literatură pentru Copii și Tineret, membră DacinSARA și a Asociației Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți ”“ De basm.
Alte pagini semnate de Sînziana Popescu pe Tărâmul lui Andilandi.
4 comentarii la “And Tango Makes Three”
Pe mine nu mă încântă ideea. E drept, nu am citit cartea și probabil că nici nu o voi citi, dar mă și întreb pentru cine e scrisă? Pentru copiii altor cupluri gay, ca sa se simtă mai „normali”? Pentru copiii unor cupluri „normale” ca să îi accepte mai ușor pe cei dintâi? O să cumpere și alți părinți „normali” cartea asta? Câți vor fi la fel de curioși și de deschiși ca tine?
Curioasă sunt, recunosc. 🙂 Din cauza asta am și scris despre cartea cu pricina. Voiam să știu cam pe unde ne situăm noi față de așa-zisele „țări civilizate”, din punctul ăsta de vedere. Se pare că străinii sunt pentru, noi… nu prea. Oare ce vom face însă peste vreo câțiva ani când „anormalii” vor veni peste noi? Își vor cere drepturile ș.a.m.d… Nu de alta, dar cred că asta ne așteaptă, indiferent dacă ne-o dorim sau nu. 🙂
Nu cred că vom vedea prea curând la noi asemenea cărți, oricât de politically correct-e ar fi ele. Motivul este unul practic: persoanele cu asemenea orientări sexuale din România preferă să nu se expună (oprobiului) public. Eu personal cunosc câțiva homosexuali, dar nu cunosc niciun cuplu stabil de persoane gay. Câtă vreme aceștia nu vor avea dreptul să formeze „căsnicii” sau alt gen de parteneriate legale, ei nu vor avea nici dreptul să procreeze / înfieze copii. Și astfel nu va exista o piață pentru această carte.
Nu știu dacă e bine sau e rău. Sincer, mie nu îmi lipsește acest titlu din raft. Și eu, și fetele mele am putea trăi liniștiți și fără el.
După mintea mea, mai avem un răgaz de vreo două-trei decenii până când acest sub-gen literar va deveni trendy și la noi. Sau măcar așa sper.
Pe mine nu mă încântă ideea. E drept, nu am citit cartea și probabil că nici nu o voi citi, dar mă și întreb pentru cine e scrisă? Pentru copiii altor cupluri gay, ca sa se simtă mai „normali”? Pentru copiii unor cupluri „normale” ca să îi accepte mai ușor pe cei dintâi? O să cumpere și alți părinți „normali” cartea asta? Câți vor fi la fel de curioși și de deschiși ca tine?
Curioasă sunt, recunosc. 🙂 Din cauza asta am și scris despre cartea cu pricina. Voiam să știu cam pe unde ne situăm noi față de așa-zisele „țări civilizate”, din punctul ăsta de vedere. Se pare că străinii sunt pentru, noi… nu prea. Oare ce vom face însă peste vreo câțiva ani când „anormalii” vor veni peste noi? Își vor cere drepturile ș.a.m.d… Nu de alta, dar cred că asta ne așteaptă, indiferent dacă ne-o dorim sau nu. 🙂
Câte fețe zâmbitoare ai pus! „Just smile and wave, boys. Smile and wave…” Ghici de unde e replica asta? 😛
Nu cred că vom vedea prea curând la noi asemenea cărți, oricât de politically correct-e ar fi ele. Motivul este unul practic: persoanele cu asemenea orientări sexuale din România preferă să nu se expună (oprobiului) public. Eu personal cunosc câțiva homosexuali, dar nu cunosc niciun cuplu stabil de persoane gay. Câtă vreme aceștia nu vor avea dreptul să formeze „căsnicii” sau alt gen de parteneriate legale, ei nu vor avea nici dreptul să procreeze / înfieze copii. Și astfel nu va exista o piață pentru această carte.
Nu știu dacă e bine sau e rău. Sincer, mie nu îmi lipsește acest titlu din raft. Și eu, și fetele mele am putea trăi liniștiți și fără el.
După mintea mea, mai avem un răgaz de vreo două-trei decenii până când acest sub-gen literar va deveni trendy și la noi. Sau măcar așa sper.