„Creionul magic” de Ioana Slăniceanu, cu ilustrații de Margareta Udrescu

Pentru Zoe, pentru Alice și pentru încă cineva

Pe sub bretonul ei cârlionțat, ca de caniș

Ama visa adesea cu ochii larg deschiși.

Avea micuța noastră un mare ideal: să aibă „un ceva”œ al ei, cu totul și cu totul special

Visa la un miracol, o minune.

Citește în continuare "Creionul magic"

„Povești iscusite pentru minți strălucite” de Claudia Groza Lazăr, cu ilustrații de Alina Alintăuș

Tărâmul Timpului – din volumul „Povești iscusite pentru minți strălucite”

Soarele primăverii îmbia oamenii la plimbare. Cu mic cu mare, lumea ieșea la picnic în natură. Copiii se bucurau de libertatea de mișcare: pe role, cu bicicleta, sport în aer liber.
Rareș și Ioana, însoțiți de câinele acesteia, Blacky, au pornit spre parc. Și-au luat rachetele de tenis.

Citește în continuare "Tărâmul Timpului"

„Spiridușii luminii” de Andreea Iatagan, cu ilustrații de Ionuț Robert Olaru

Era liniște în clasa de pe frunza de nufăr. În băncile din coji de alune stăteau micii cărăbuși, gărgărițe, albine, bondari și fluturi. Nimeni nu mișca o antenuță. În afară de Carla, un pui de libelulă care zbura zănatic printre bănci, mai-mai să le dărâme.
– Vrum, vrum, fâl! Zdrang!

Citește în continuare "Spiridușii luminii"

Sînziana Popescu & Iulia Ignat

Habar n-am cum sunt părinții voștri, dar am să încep acest post pe blogul meu prin a vă spune că ai mei sunt grozavi. Pentru ei am fost mereu centrul universului. Îmi cumpără cele mai tari jocuri, mă ajută la lecții, mă însoțesc la locurile de joacă și au grijă ca vacanțele mele să fie unele de neuitat.

Citește în continuare "Pentru Petrică, iepurașul meu cu ochii roșii"

Capitolul 31

– Te voi conduce eu până-n pădurea care mărginește satul jumătăților de oameni. În pădurea asta este o dihanie urâtă, zise Păcală.
– Cu atât mai bine că împărțim o parte din drum, străbunicule.
– Stai să-mi iau traista cu oase și un purcel din ogradă, zise Păcală.
– De ce ne trebuie un purcel? zise Narcisa.
– O să vezi mai târziu.

Citește în continuare "Narcisa, urmașa lui Păcală"

– Fragment –

Pumn-de-Fier de Mircea Pricăjan / Credit foto: Sebi Tont

Mihai nu s-a putut abține să nu desfacă cutia Lego. A întins pungile pe covorul din camera sa, le-a privit o clipă, apoi le-a băgat la loc. Nu avea acum timp de asta.

În schimb, cu revistele a zăbovit mult în pat înainte ca Mama să vină să-l sărute de noapte bună și să-i stingă lumina. Apoi, pe întuneric, a venit și Tata. Cu siguranță a auzit foșnetul sub pernă când Mihai a întors capul să-i ofere fruntea, dar n-a zis decât „Să dormi bine!” și a ieșit.

Citește în continuare "Pumn-de-Fier"

Bunicul meu Antonio este tatăl tatălui meu și are nouăzeci și trei de ani. Nouăzeci și trei de ani mi se par foarte mulți, dar îmi vine să râd gândindu-mă la faptul că el este oricum mai tânăr decât unele animale. De pildă, este mai tânăr decât marii papagali multicolori sau decât țestoasele din insulele Galapagos.

Citește în continuare "Un bunic mic, mic"