O să spuneți că încep să am o idee fixă cu Roald Dahl, ceea ce e absolut corect. Dar fiți pe pace, nu scăpați de el până n-am să-i prezint toate cărțile. Nu mai sunt decât două traduse în limba română – „Matilda” și „Vrăjitoarele”, dar vi le recomand spre lectură și pe acestea. Le găsiți în orice librărire, dacă scotociți cu atenție rafturile după cărțile publicate la Editura Rao.
Am să încep cu cărticica „Matilda”, pe care tocmai i-am citit-o băiatului meu și care ne-a cucerit pe amândoi. Asta în ciuda faptului că protagonista era o fetiță – și nu una oarecare, ci un copil superdotat. Dar ne-am distrat de minune, iar pe eroină am îndrăgit-o de la primele pagini, chiar dacă era… fată…
Povestea lui Dahl e, ca de obicei, una cum nu se poate mai simplă: într-o familie oarecare, se naște și crește o fetiță genială. E lesne de imaginat ce viitor va avea bietul copil alături de o familie ignorantă și obsedată de latura materială, facilă a vieții.
N-am să vă dezvălui cum se va descurca Matilda cu familionul ei ahtiat după jocurile de noroc de la televizor, după mese de la fast-food ori după bani câștigați cu cât mai puțin efort cu putință, dar am să vă garantez că veți fi mereu alături de ea, de îndată ce o veți cunoaște.
Și cum ai putea să nu iubești un asemenea copil, când vezi că nu vrea să mănânce decât la masă, cu televizorul stins? Ori că își face mereu temele și „devorează” carte după carte? Sau că în loc să se zbenguie pe te miri unde, aleargă zi de zi la bibliotecă, unde citește până la ora închiderii?
Bine, la un moment dat lucrurile par să scape de sub control… Atunci când Matilda, în vârstă de numai cinci anișori, descoperă în biblioteca centrală a orașului clasicii, vii și morți, pe care îi studiază metodic. Și – culmea! – mai și înțelege ce citește. Îl preferă pe Dickens, pe C.L. Lewis îl consideră ”talentat, dar prea serios, doar copiii au nevoie de glume”, iar la Hemingway, da, se încurcă puțin, spunând că ”œadulții din poveștile lui se poartă ceva mai ciudat”. Dar chiar și așa, pentru Dumnezeu!, eu am citit „Bătrânul și marea” in liceu…
Culmea e că lucrurile nu se opresc aici: ajunsă la școală – pentru că s-a rugat îndelung de părinți s-o lase! – Matilda își găsește o susținătoare, practic o adevărată familie, în persoana domnișoarei profesoare Honey. Tot aici însă o va întâlni și pe cumplita Trunchbull, directoarea acelei încântătoare instituții – un amalgam de forță pură și prostie.
Vă las pe voi să citiți mai departe. Și vă garantez că, deși v-am spus deja prea multe despre carte, mai aveți destule lucruri interesante de aflat citind-o.
