Azi e o zi tristă pentru mine. Știam că o să vină, pentru că regele era bolnav de multă vreme, dar cum apele se mai liniștiseră în ultima săptămână, am sperat că va veni mai încolo, mult mai încolo… Am să las aici niște fragmente din cartea pe care ne tot chinuim s-o promovăm de ceva vreme și pe care mi-aș fi dorit s-o văd publicată de mult. Sper să vă placă. Și sper să-i placă și lui, dacă apucă s-o citească, în drum spre zări mai senine. 🙁
Atelier de cărți personalizate – Sînziana Popescu și Iulia Ignat alături de două autoare în devenire
Campionatul poveștilor cu Petrică, organizat de editura Pandora M și găzduit de librăria Humanitas de la Cișmigiu, a fost într-adevăr unul de basm. Nu pentru că am fi fost noi pe acolo (Iulia și cu mine) sau pentru că ni s-a oferit și nouă șansa să ne prezentăm cărticica așa cum se cuvine, în atmosfera liniștită a unei librării cochete, ci pentru că evenimentul în sine a fost unul inedit, bine gândit și pregătit din timp, până în cele mai mici detalii. Adică a fost un atelier pe sufletul meu de ardeleancă, unul organizat nemțește, în care aproape toate au mers ca pe roate. Eu m-am împrietenit mai greu cu microfonul, e drept, dar asta a fost boacăna mea. 😛
Mulțumesc, Virginia! Mulțumesc, Roxana!
Sâmbătă, 4 noiembrie, s-a încheiat cea de-a doua ediție a Festivalului Internațional de Arta Povestirii „Suntem povești”, iar eu am promis că vă voi povesti una, alta despre momentele la care am participat. Nu știu ce mi-o fi venit, dar dacă m-am lăudat că vă voi spune cum ne-am descurcat noi, grămăticii, pierduți printre astfel de povestași de seamă, veniți de peste mări și țări, ba m-am mai grozăvit că voi posta și poz(n)e fără număr și fără asemănare, atunci se cuvine să mă țin de cuvânt. Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois, iar eu sunt burgheză.
Poate vă mai amintiți ce vă povesteam prin vară, că de 1 IUNIE, într-o zi cu soare, de mare sărbătoare, prichindeii-spectatori-ilustratori au asistat în mansarda librăriei Cărturești Verona la spectacolul radiofonic „Domnul de Ciocolată”, că li s-a părut delicios și că la plecare ne-au dăruit o sumedenie de desene frumoase, gândite și finisate de ei, plecând de la spectacolul pe care l-au ascultat. Ei bine, iată că acum a venit rândul altui spectacol să fie ascultat și ilustrat pe îndelete…
În prima zi de „BOOKerini – Târg de carte pentru copii” am discutat cu participanții la atelierul nostru despre Martinel, despre povestea lui și mai ales despre marea lui pasiune pentru extratereștri. Micii ilustratori au pășit pe urmele protagonistului, închipuind extratereștri care mai de care mai haioși, care vor fi incluși în cartea „Experimentul Martinel / The Teddy B. Experiment”, ce urmează să apară la finele lunii noiembrie la editura suedeză pionier press. Le mulțumim pentru găzduire organizatorilor și vă invităm să vă înscrieți la atelierele care vor avea loc în acest weekend.
Mulți m-au întrebat ce mi-a venit să scriu ceva diferit de seria Andilandi, mai ales că nici pe aceasta n-am terminat-o încă? Sau de ce n-am continuat cu piesele de teatru pentru cei mici, cum îi obișnuisem până atunci, ori măcar cu poveștile pentru prichindei, cu multe ilustrații, care se pare că mai nou au lipici la public? Cum de mi-a venit ideea să scriu despre un pui de căpșunar într-o carte pentru copii?
ANDILANDI la Radio – Mărunțica (Annemary Ziegler) și Vlad Ionescu (Silviu Stănescu)
Luni au început înregistrările pentru serialul radiofonic după seria „Andilandi”, în regia lui Mihai Lungeanu și cu o distribuție de excepție. Le mulțumesc că m-au invitat și pe mine. Deși colaborez cu departamentul de Teatru Radiofonic din ”˜99, n-am mai stat niciodată atât de mult în studio, cred că de la înregistrările pentru „Viața ca o poveste”, dar a meritat.
Am scris „Viața ca o poveste” cu vreo douăzeci de ani în urmă. Tot cam în aceeași perioadă textul a fost premiat în cadrul concursului de dramaturgie „Camil Petrescu”, organizat de Ministerul Culturii, și a avut premiera absolută pe scena Teatrului Național din Târgu-Mureș. Și de atunci se tot joacă.
La lectura poveștii „Pentru Petrică, iepurașul meu cu ochii roșii” / Festivalul Amintiri din copilărie
Din pricina ploilor din ultimele zile ne-am temut că „pătuțul fermecat”, locul în care vă dădusem întâlnire în Parcul Kiseleff, se va transforma în „lacul fermecat”, dar nici vorbă de așa ceva.
Aici le prezentam copiilor volumul de „Teatru pentru prichindei mari, mici și mititei”, publicat la editura Mediamorphosis și disponibil în librăria Carturesti Verona.
De 1 iunie am avut o zi plină de bucurii. Mărunte, dar multe. N-am simțit zăpușeala de dimineață și nu m-a deranjat nici ploaia de la ora cinci. M-am simțit fix ca-n copilărie, când în ziua asta de mare sărbătoare nimic nu-mi putea strica buna dispoziție. Colindam grădinile orașului la cules de corcodușe și de mere verzi, cu vreo doi lei în buzunar pentru o înghețată mică și o bomboană cogeac (lollipops-urile de odinioară), că socată aveam într-o sticluță, de la mama, și mă jucam cu copiii din bloc „Èšară, țară vrem ostași”, „Rațele și vânătorii” ori intram la cinematograful din oraș fără bilet, pe ușa din dos, pentru că o cunoșteam pe una dintre plasatoare. Apoi ne jucam iar de-a „Hoții și vardiștii” până seara târziu, când reveneam în sfârșit acasă, murdară și plină de julituri, de nu mă mai recunoșteau aparținătorii. Astea erau zilele de 1 iunie din copilăria mea, zile cu soare, în care eram capabilă să mă bucur pentru fiecare mărunțiș, să țopăi de fericire din te miri ce nimic.
