Sînziana Popescu | blog

Zapis de trecere către o altfel de copilărie

Articole cu eticheta
‘de luat acasă’


Mașinuța Curcubeu se reîntâlnește cu prichindeii din Cluj-Napoca

Întâlnirea cu copiii de la școala primară a Seminarului Teologic Ortodox din Cluj Napoca a avut loc în cadrul proiectului „Autorul trăiește”.

Prietenii fideli ai Tărâmului lui Andilandi își mai amintesc cu siguranță că în urmă cu un an am răspuns invitației proiectului „Autorul trăiește”, proiect inițiat de câteva profesoare inimoase, și că am citit această poveste pentru prima dată în plen, de pe foi volante, în fața prichindeilor clujeni. Nici măcar atunci nu era una nouă, ci era una scrisă cu vreo șapte ani în urmă, una care încă nu-și găsise un ilustrator pe măsură, deci nici locul potrivit la o editură.

Citeşte mai departe »

Mașinuța Curcubeu avansează step by step

Mașinuța Curcubeu a poposit și la grădinița „Bambi Step by Step”

Vineri, 27 noiembrie, Mașinuța a luat-o ușurel, step by step, către grădinița „Bambi”. O grădiniță ca-n povești, de care pe noi (pe Matei al meu și pe mine) ne leagă dulci aduceri aminte. El și-a petrecut aici cei mai frumoși ani din viața lui de preșcolar, iar eu am mai fost invitată la școala „Bambi Step by Step”, cu ani în urmă, pentru o lectură din „Istorioare cu cosițe” – primul volum de povestiri al seriei Andilandi. Eveniment despre care îmi aduc și azi aminte cu mare plăcere și despre care puteți citi câte ceva într-un articol mai vechi.

Citeşte mai departe »

Cățel deștept și frumos caut stăpân omenos

Sunt atât de trist și de singur

Despre Teddy, câinele blocului nostru, salvat de pe stradă și decăpușat cu luni în urmă, v-am mai scris prin vară. Vă spuneam pe atunci că își caută stăpân. Și tare mi-aș fi dorit să-și fi găsit unul, numai al lui, dar n-a fost să fie.

Citeşte mai departe »

Drumul Anei prin Valea Plângerii

Drumul Anei prin... librării. Urmăriţi, prindeţi, cumpăraţi! :)

Drumul Anei prin… librării. Urmăriţi, prindeţi, cumpăraţi!

Iată că, aşa după cum v-am promis la începutul acestei luni, a apărut şi cel de-al treilea volum al seriei Andilandi – Drumul Anei prin Valea Plângerii. Bine, a ţâşnit din tipografie acum vreo trei, patru zile – când ne-am primit şi noi (Cireşica şi cu mine) volumele de autor -, dar m-am abţinut să vă dau vestea până azi gândindu-mă că le va lua ceva timp cărţilor să ajungă în librării.

Citeşte mai departe »

Ce mi-a adus Moşul mie îţi dau şi ţie

Proaspăt, gustos şi… sănătos.

Se pare că am fost nespus de cuminte şi de muncitoare anul acesta, pentru că luna cadourilor a început în forţă, iar surprizele plăcute nu mai contenesc să apară. Primul cadou găsit în ghetuţele mele virtuale dis de dimineaţă a fost o cărticică de care sunt tare mândră şi mulţumită. A apărut la ţanc, adică a adus-o Moşul azi noapte şi arată minunat, deci nu e cu nimic mai prejos faţă de celelalte volume grozave apărute la Editura LiterNet.

Citeşte mai departe »

Vlad „călătoreşte” şi în Book Review România

Dragi prieteni ai acestui Tărîm,

Am bucuria să vă anunţ că începând de astăzi, 21 septembrie, romanul „Călătoria lui Vlad în Celălalt Tărâm” – primul volum al seriei Andilandi – va fi publicat sub formă de foileton şi în superba ediţie în limba română a revistei The New York Times Book Review.

Călătoria lui Vlad în… Book Review

Mă bucur că editura Mediamorphosis a acceptat propunerea celor de la Book Review România şi sper ca această decizie să nu reducă vânzările potenţiale, ci să permită cât mai multor cititori, altfel indecişi, să se bucure de aventurile lui Vlad printre personajele mitologice româneşti din Celălalt Tărâm.

Pentru mine ideea unui alt tip de public şi amintirea foiletoanelor din copilărie / tinereţe au reprezentat două […]

Citeşte mai departe »

Motanul încălţat

S-a întâmplat odată ca trei feciori de morar să primească moştenire după moartea tatălui lor o moară, un măgar şi un motan. Moara i-a rămas celui mai vârstnic dintre feciori, măgarul mijlociului, iar motanul mezinului.

„Ce folos de la un motan?” gândi, amărât, mezinul. Fraţii mei vor putea să-şi câştige pâinea cu uşurinţă, dar eu voi muri de foame.
„Nu fi trist, stăpâne!” îi zise într-o bună zi motanul, cu glas omenesc. „Fă-mi doar rost de o pereche de cizme, ca să pot umbla mai uşor prin păduri şi câmpuri. Şi-ţi promit că n-are să-ţi pară rău!”

Nu trecu mult şi motanul află că regele ieşise împreună cu fiica lui la plimbare cu trăsura.

Aşa că motanul alergă înainte caleştii şi le strigă ţăranilor […]

Citeşte mai departe »

Privighetoarea

Demult, tare demult, tocmai în îndepărtata Chină, trăia un împărat nespus de bogat. Palatul lui, construit în întregime numai din porţelanuri fine, era considerat cel mai frumos din lume.

Palatul era împrejmuit de grădini întinse, pline de flori rare care îi sporeau frumuseţea, iar de jur-împrejurul acestor grădini se întindea o pădure de pini ce adăpostea drumul până la mare.

În acea frumoasă pădure de pini locuia o micuţă privighetoare care cânta atât de frumos, încât, dacă ţi se întâmpla s-o auzi, nu mai puteai să îi uiţi vreodată cântul.

Pescarii care îşi aruncau plasele în mare, se opreau din munca lor când auzeau privighetoarea cântând. „Ce frumos cântă!” îşi dădeau ei cu părerea. Şi, ascultându-i muzica, de multe ori se întâmpla să uite de grijile zilnice.

În vremea aceea, foarte mulţi călători veneau din ţări […]

Citeşte mai departe »

Croitoraşul cel viteaz

Într-o dimineaţă de vară, un croitoraș şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de lângă fereastră. Cosea de zor, iar mâinile lui parcă alergau singure pe ţesătură. Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe stradă o ţărancă, strigând cât o ţinea gura:

– Magiun! Magiun bun de vânzare! Magiun! Hai la magiun!

Cuvintele femeii îi plăcură croitorașului şi, scoţându-şi căpăţâna pe fereastră, îi zise:

– Ia vino sus la mine, mătuşică dragă! Presimt c-o să-ţi desfaci repede toată marfa…

Citeşte mai departe »

Muzicanţii din Bremen

A fost odată un om tare sărman, care avea un măgar ce de ani de zile îi tot căra la moară saci plini cu grăunţe. Dar, de la o vreme, bietului animal i se împuţinaseră puterile şi nu mai era bun de nicio ispravă. De aceea, stăpânul lui se hotărî să nu mai strice bunătate de nutreţ pe dânsul…

Măgarul pricepu de îndată că nu îl aşteaptă vremuri prea bune şi, fără să mai stea mult pe gânduri, îşi luă copitele la spinare şi plecă spre oraşul Bremen. Nu ştiu ce îi venise lui în gând că acolo s-ar putea face muzicantul oraşului. După ce merse el o bucată de vreme, iată că dădu peste un ogar care zăcea întins la […]

Citeşte mai departe »